Stat & adevăr

Individul de pe Valea Someşului, a Rinului, a Senei sau de pe Tamisa există, trăieşte, se împlineşte într-un stat, într-o naţiune. Statul-naţiune este un sens fundamental al devenirii istorice ce ar trebuie să asigure ca libertatea „Freedom-Wahreheit” al fiecărui individ să poată coexista cu cea a altora, ca idee necesară întru supravieţuire. Statul-naţiune este matrixul de spaţialitate lingvistică, etnografică, economică în care raţiunea „Reason-Vernunft” poate legifera, adică un teritoriu al voinţei libere „Frei Wollen” a lui „arbitrium liberum” care să se poate determina şi redetermina de la sine, prin sine şi cu sine… deci, statul-naţiune este garantul fundamental al adevărului-libertate din valoare numită om „der Mensch” care sunt necesităţi înţelese şi care conferă sensul raţional-moral al istoriei; în fapt, când se pune întrebarea Ce este omul? „Was ist der Mensch” răspunsul nu poate fi decât împlinirea lui în statul-naţiune, adică existentul lui raţional împlinit în stat „the rational end fulfill in the State”…

Dar astăzi statul naţiune este faliment, este în incapacitate de a face faţă datoriilor „Schuldenberg”, de a credita financiar şi moral existenţa cetăţenilor săi, a indivizilor săi şi, finalmente, a speranţelor sale întru supravieţuire „Survival-Uberleben”; prin incapacitatea financiar-economică „Bankrott”, statul naţiune îşi transformă proprii cetăţeni „Citizens-Burgers” în indivizi NELIBERI, în indivizi ai instinctului „arbitrium brutum”, ai protestului social, ai grevei, ai convulsiilor şi rătăcirilor… în loc de o dimensiune creatoare al fiinţării individului, dominate de raţiune şi moralitate obiectivă „Sittlichkeit”, statul – Bankrot a generat şi va genera o sociabilitate antisocială „Gegengesellschaft” care în loc de un sentiment de stat protector „Steatsgefuhl”, va da un sentiment de stat-destructor… este oare statul român în această situaţie? în această jalnică situaţie? „Jammerlichestand”? Da, sincer şi dramatic da! Guvernarea comunist-inconştientă dintre 1945-1990 au prăbuşit statul România într-o primă fază, iar guvernările josnic-inconştiente „Niedrigunbewuste” ale postcomunismului l-au re-prăbuşit „Wiederabsturzung” … Vinovaţii? Toţi cei care au avut sau au încă funcţii în statul român – preşedinţii, guverne, parlamente, primării, şcoli, universităţi, bănci, care au transformat statul-raţiune, statul-adevăr, statul-moral într-un hazard, într-un univers neliber, necreator, indeterminant, al impulsului de chacs „Chaosbetrieb”, a unei false conştiinţe de sine „Chimarischebewustsein”, a unor inegalităţi ce spulberă orice minimă dialectică a raţiunii şi adevărului „Vernunft & Wahrheit”… aceşti indivizi ai funcţiilor statale, jefuitori atât ai ordinii noumenale (jefuitori de inteligibil „Verstandplundern” cât şi ai ordinii de valori creative „jefuitori de valori morale „Wertplundern”) l-au transformat pe bietul „Homo noumenon” (al creatorului întru inteligibil) într-o anexă de vot numeric total depersonalizat, undeva abandonat înafara adevărurilor propriei sale vieţi şi speranţe „auser Erleben und Hoffnung”.. Dar vai „Wehe aber”, revoluţia nu s-a terminat în România, şi evident, nici în Europa, ajunsă şi ea a Uniune în faliment!!! Ambele identificându-se cu o dramatică sărăcizare „Armutisierung”, cu un mod imoral de gândire „un-sittlicher Denkungsart” a istoriei Europei şi a lumii, iar Uniune şi România asumându-şi valori în absolut, au devalorizat sistematic adevăr şi libertate, morala şi conştiinţa… suntem într-o eră de alogicitate istorică, în care s-au poruncit legi şi constituţii, neadevăruri şi nedreptăţi „Unwahreiten & Ungerechtigkeites întru ABSURD. Vom reveni…