"Literatura a fost, este şi va rămâne artă a cuvântului"

-O definiţie a literaturii.

-Mă feresc a formula o definiţie fie şi numai din punctul meu de vedere în această largă arie a literaturii. Literatura a fost, este şi va rămâne : artă a cuvântului. Această definiţie deja existentă ce cuprinde totalitatea operelor literare ale unei epoci, este valabilă la fiecare popor. Revista Literară pentru toate genurile şi vârstele, „DOR de DOR”, prin tot ceea ce face şi-a propus să facă literatură şi numai literatură şi marea mea bucurie este aceea că am reuşit în acesti patru ani să descoperim colaboratori şi prieteni în toată ţara. Revista a organizat trei ediţii ale unui prestigios concurs naţional de poezie şi alte genuri cu generoasa temă:”Universul Satului Românesc” în inima Ardealului milenar, la Cluj, iar anul acesta a organizat prima ediţie a aceluiaşi concurs la noi acasă-localitatea Dor Mărunt, judeţul Călăraşi. Şi pentru că urmează o întrebare care se referă după cum era şi firesc la cum mi-a venit ideia de a înfiinţa o revistă literară vă voi răspunde în continuare cu multă plăcere deşi nu-mi vine să dau un răspuns lapidar deorece socotesc că e bine şi poate şi altora le va veni o asemenea ideie atât de generoasă dar care cere atâta sacrificiu înţelegând prin aceasta şi lipsa totală de interes fata de cultura locala ori a neamului a acelora aleşi ( mai mulţi numiţi) să se ocupe de destinele acestei literaturi, a artelor în general.

-Cum v-a venit ideea de a înfiinţa o revistă culturală?

-De ani de zile neliniştile mă urmăreau la tot pasul. Zecile, sutele de drumuri, făcute cu „noaptea în cap” cum se spune, cu trenul ori cu autobuzul, pentru a prinde închiderea ediţiilor la majoritatea săptămânalelor călărăşene la care am făcut numai voluntariat: „Pământul”, „Curierul”, „Accent”, „Observatorul”, , uneori şi pe la „Jurnalul de Călăraşi”. Toată această alergătură pe o vreme caniculară ori înfruntând crivăţul ce bate besmetic iernile prin Bărăgan, s-a soldat cu sute de articole turnate în plumbul literelor, ajunse la cititorul fidel şi care au fost şi ele, aceste articole, adunate într-un viitor volum. La puţin timp, aveam să machetez pentru prima dată, dar să şi fondez primul meu săptămânal „ Magazinul satelor” pe care l-am editat tot singur, 100 de apariţii dar cu o singură pagină oferită culturii din cele 16. Şi acesta, vreau să vă spun că a apărut în toate judeţele ţării. Sper să îmi ajute Dumnezeu să reuşesc să-l readuc la viaţă. Dar văzând marea lipsă a spaţiilor rezervate culturii, a revistelor de specialitate în care fiecare să-şi poată expune crezul său literar şi artistic, m-am gândit să vin în întâmpinarea acestora cu această „măsuţă”cum i-am spus de la primul număr, pe care ei să-şi lase o parte din sufletele lor, frământat de dor, de iubire, iubire pură, iar în fiecare lună să vină să-şi ia de pe această măsuţă fructul acesta care nu ucide ci hrăneşte sufletele lor chinuite de preaplinul dorului. Am vrut să mă refugiez într-o lume a celor mai curate sentimente, ne lovite de pecinginea politică. Deci, „DORUL de DOR” , s-a născut din iubire,din dragoste, din dorul de prieteni, din dorul de dor, din dorul de libertate cerut de cei ce scriu, şi iubesc florile, oamenii, pacea, aerul din dorul de poezie. Încă o mărturisire de credinţă pe care nu pot să o trec în uitare; alegerea titlului revistei, a avut binecuvântarea preoţilor: Alexandru Stănciulescu Bârda de la parohia Malovăţ, judeţul Mehedinţi, Preot.stavrofor Eugen Goia din Parohia Câmpeni,( Ţara Moţilor), judeţul Alba, cărora li s-a adăugat Pr.stavrofor Botis Radu din Parohia Arduzel, judeţul Maramureş, toţi trei mari cărturari dar şi cu acordul deplin al celei ce mi-a fost soţiei 37 de ani, Neguţa după o noapte întreagă de dezbateri iar în zorii unei ultime nopţi de iunie să se scalde în roua dimineţii de 5 iunie, acest nume „Dor de Dor” care sper să dăinuie cât va dăinui lumea în care totuşi trăim.

- Care este parcursul acesteia până la numărul aniversar?

-Parcursul acesteia până la numărul aniversar se poate citi pe frontispiciul ei:Apariţie lunară , număr de număr, fără sincope. Această reviste nu apare când aşa cum spunea un mare clasic: „Apare când iese de sub tipar”

-

Revista este deschisă tuturor colaboratorilor. Poate cineva să spună unde este graniţa în cultură?

-Când se observă că, tot ce este bun naţional, începe a fi demolat prin şi de cei neaveniţi în cultură. Este dureros când încerci să-l introduci pe Eminescu în debara. Trebuie să ne grăbim să îi întrebăm pe aceştia cine sunt şi pe cine reprezintă pentru că, în nici un caz cei ce s-au făcut că lucrează la „revoluţie” nu ar merita cetăţenia de român.

-Ce nouătţi pregătiţi dvs. personal?

- Dacă istoria literară se va scrie altfel, şi de oameni fără orgolii, şi critica literară nu va fi sechestrată de nume care se dezic în fiecare zi de trecutul lor, aruncând toate dejecţiile asupra numelor de prima mărime; Eminescu, Coşbuc, Rebreanu, Sadoveanu, Caragiale,s.a , la umbra cărora nu pot să crească în veci, poate şi cele doua volume de Antologie „Dor de Dor „ vor fi măcar consemnate. Sunt aici antologati peste 70 de poeţi, prozatori şi pictori de unde cu siguranţă, istorici literari, critici, au de aflat multe lucruri despre nume ce nu reuşec să atingă creasta valurilor şi nu musai din cauza lor.

-Pe ce drum este literatura română?

-Fiindcă sfîrşitul la cea de a şasea întrebare parcă anticipează răspunsul la cea de a şaptea pot spune sincer, după lecturarea a mii de lucrări de diferite genuri inclusiv –Haiku următoarele: În România celor 2 decenii de la „revoluţie” se scrie mult. Se scrie mult şi nu de puţine ori, bine şi foarte bine. Multe nume anonime până acum ar scoate la tablă pe mulţi din Marea Uniune a Scriitorilor ce îşi mai sorb încă tacticoşi cafelele pe malul Mării la Neptun la preţuri derizorii în timp ce scriitori ce au ceva de spus în literatura noastră faţă de cei mulţi care au spus în trei plachetuţe de versuri pe timpul celui hulit tot de ei acum, chiar dacă şi acum „Moartea ar mai citi ziarul”. Deci, drumul pe care se află literatura noastră azi, este încă drumul lor. Oamenii ce au avut al drum, sfârsesc pe capete şi la comandă. Se pot numara de la Cezar Ivanescu, mort de curând.

-De ce nu reuşim să ne impunem pe piaţa europeană?

-Eu nu caut explicaţii şi nu sunt adeptul duşamanului de afară-avem cozi de topor făcute din pădurile noastre. Îi avem lângă noi. Ei îşi arogă dreptul de a ne face proşti de a se pişa pe noi, de a ne cheltui banii, tocmai pentru a ne face antipropaganda.

- Proiecte.?

-Un singur proiect. Să duc mai departe revista „Dor de Dor”, iubirea mea de suflet cu ajutorul sincer al celor ce –o iubesc . În rest, dar nu am sa tac, am să spun lucrurilor pe nume într-o lume care numai foloseste busola cu oameni la conducere care o vrea debusolată. Dureros!

-Un mesaj pentru tinerii care nu repectează pozitiv literatura.

-Sigur, am citi multă poezie tânară. Tocmai de aceea revista se cheamă ori acceptă toate vărstele şi genurile. Dar, ca şi în alte mijloace, precum televiziunile, avem la dispoziţie dacă nu o telecomandă, propriile sfaturi, îndrumări asupra tinerilor ce vor să scrie. Dar, aici, nu pot pătrunde tineri cu idei teribile, făr chemare-pentru că, vorba poetului geniu: „E uşor a scrie versuri...

Nu se pot înscrie pe acest traiect, tineri fără talent, tineri care prin expresii triviale,agresează sentimentele pure de care faceam vorbire în cele promovate de „Dor de Dor”. Îi putem iniţia , ori îndruma pe unii, să se agaţe de aceste site-uri ,care îi vor ajuta să nu-şi gasească niciodată pe foarte mulţi drumul în literatură de care ma întrebaţi.