Aiud, Aiud! Suferinţă e numele tău... 2

Iubite cititorule, ai fost vreodată în închisoare? Nu în cele de azi, cu teatru şi televizor, ci în cele ale comunismului de după război, până prin 1967 ? Măcar cu gândul, cu inima, fost-ai alături de cei ce au suferi?. Să o facem cu această poezie a lui Petre Strihan -„Bat clopote creştine în Aiud”:

Bat clopote creştine în Aiud
Şi nu ştiu, le ghicesc sau le aud

Tânjim aici, închişi într-o cetate
În care larma vieţii nu răzbate

Ne înconjoară zidul gros de ură
Cu lacăte la uşă şi la gură.

Ce-i bun pe lume e de noi departe
N-avem o cruce, nu vedem o carte.

De ani n-am scris şi n-am primit scrisoare,
Din cei de-acasă, câţi mai trăiesc oare?

Târâm în zdrenţe sărăcia neagră,
Ne vestejim de foame şi pelagră.

Murim pe rând şi fără mult regret,
Duşmanii noştri ne ucid încet.

Păstrăm comori în suflete pustii,
Nu suntem morţi şi nu suntem nici vii.

Mereu sperăm şi ne-nşelăm mereu
Şi parcă ne-a uitat şi Dumnezeu.

Bat clopote şi undele şuvoi
Încalecă pe vânt şi-ajung la noi.

Din inima bătrânei catedrale
Zvâcnesc acorduri largi, medievale,

De-atinge piatra ori urechea unge,
Tălăzuirea lor tot mai departe-ajunge.

...bat clopote, din ceruri să coboare
Iubirea peste uri, biruitoare.

Şi iată, parcă răul nu mai doare,
Adie un fior de sărbătoare.

Se-ndreaptă gândul către cele bune,
Trăim în post, gândim în rugăciune.

Şi patimile noastre par mai mici,
Când evocăm pe marii mucenici.

Iar pe destinul nostru-atât de trist,
Brodăm cu vis imaginea lui CHRIST:

Bat clopotele Sfintei Liturghii
Chemarea pentru morţi şi pentru vii,

Şi se strecoară printre gratii, pură,
Preasfânta Cuminecătură.