Ce aşteaptă universitatea americană de la studenţii de azi

Ne-am plimbat o zi prin Universitatea Washington din Seattle, o instituţie de educaţie de mari proporţii, care adună în cele 20 de facultăţi peste 40 de mii de studenţi din întreaga lume. Cu toate că suntem în plină vacanţă de vară, aici am observat o activitate continuă, ca dovadă se pune accent pe o vacanţă activă, în concordanţă cu programele şi obiectivele complexe a unităţii de învăţământ superior. Studenţii începători şi părinţii acestora au fost convocaţi la o întâlnire cu cadrele didactice şi cu administraţia unităţii. În ordine alfabetică, cam câte 200 într-o serie, studenţii anului întâi participă, timp de 2 zile, la acţiuni de familiarizare cu noul lor „loc de muncă" pe o perioadă de patru ani.
În a II-a zi se desfăşoară activităţi comune părinţi-studenţi, urmărindu-se ca până la deschiderea anului universitar, studenţii anului I, în număr de peste 4 mii, să fie orientaţi în noul sistem de studii, pe baza unei tematici, a unui program pe care fiecare student l-a primit împreună cu invitaţia.
O vedere de ansamblu a universităţii este prevăzută în prima parte a programului, insistându-se pe cunoaşterea tuturor spaţiilor universitare, cu specificul şi destinaţia fiecăruia - săli de curs, săli festive, laboratoare, cabinete, săli de informatică, biblioteci, săli de lectură, cabinete medicale, sediul poliţiei, sălile de sport, parcurile de agrement, etc. După familiarizarea studenţilor şi părinţilor cu instituţia, se dezbat diferite teme cu caracter educativ specifice fiecărui profil. Cadrele didactice şi personalul administrativ prezintă cerinţele universităţii, structurile şi obiectivele de studii cât ţi exigenţele fiecărei facultăţi, pe baza de documente şi argumente, exprimându-şi fiecare părerea în raport cu cerinţele şi înclinaţiile fiecărui student.
Studenţii cu vechime sunt antrenaţi în aceste activităţi pe bază de voluntariat, venind în sprijinul colegilor mai mici. Pe profile, ei împărtăşesc din experienţa lor, dând diferite exemple din propria activitate şi dau răspuns la întrebările puse de cursanţi.
Aici sistemul de învăţământ este mai diferit. Studenţii sunt recrutaţi pe baza rezultatelor şcolare şi pe baza contribuţiei lor la viaţa socială pe bază de voluntariat, adică, să facă ceva în plus faţă de lecţii, să activeze într-o echipă sportivă, într-o formaţie artistică, să presteze pe bază de voluntariat, ore de muncă în domeniul economic, social, sau natural.
Alegerea obiectelor de studiu rămân la latitudinea fiecăruia, cu excepţia limbii engleze care este obligatorie. În rest, studenţii au posibilitatea să opteze pentru obiectele ce doresc a le studia. Optează şi pentru temele dorite, adică începători sau avansaţi.
S-au prezentat teme educative făcând pe studenţii începători să îndrăgească lectura şi să-i obişnuiască a se documenta, să-i determine să argumenteze şi să-şi spună părerea în raport cu un subiect dat. Au oferit studenţilor modele prin cartea "RESPECT" de Sara Lawrence Lightfoot, cu portretele unor personalităţi, orientându-i să muncească, să aibă încredere în forţele proprii, să lupte pentru a-şi realiza visul, să respecte pe cei din jurul lor şi să nu uite nicio clipă să pătrundă adânc în experienţa umană, de la naştere până la moarte, pentru a găsi esenţa respectului.
Respectul, în viziunea emoţionantă a autoarei, este relatat prin povestiri spuse puternic. Respectul este o forţă activă care creează simetrie chiar şi în relaţiile dintre persoanele care nu sunt de acelaşi nivel, adică pe aceeaşi scară socială. Cititorul cărţii recomandate studenţilor începători devine un martor ocular la împuternicirea care vine din respect, atât respectul care-l dai cât şi cel care-l primeşti, fie între doctor şi pacient, profesor şi student, fotograf şi subiectul pe care-l fotografiezi, moaşa şi mama care naşte, toate creează legături între relaţiile intime şi variate ale omului.
„Du-te acasă”, (spune autoarea) „si scrie diseară o pagină care să vină din interiorul tău şi numai atunci ceea ce spui va fi adevărat”.
În cea de a II-a zi a activităţilor de vară cu studenţii începători au loc activităţi comune părinţi-studenţi, o dovadă că pedagogii americani desfăşoară o intensă muncă cu părinţii şi în universitate spre a susţine de comun acord proiectele educative şi instructive bine conturate şi interpretate spre formarea de atitudini pozitive faţă de orice muncă aducătoare de împliniri şi satisfacţii.
Părinţii au venit din toate colturile Americii, cu maşina sau cu avionul, li s-au creat condiţii de cazare şi masă contra cost, fiind pe drept cuvânt consideraţi ca nişte adevăraţi exploratori cu dorinţa sinceră de a-şi descoperi proprii lor copii, prin noua lor profesie dobândită, aceea de părinte care există şi este o realitate şi se practică mai mult decât oricare alta. Iată, la universitatea Washington, părinţi şi studenţi în dialog cu educatorii spre a învăţa cum să se adapteze unor situaţii dintre cele mai complicate: tranziţia de la liceu la facultate, căutare şi servicii de căutare a joburilor, resurse pentru părinţii din afara statului, despre fraternitate (cămine şi apartamente pentru studenţi), programe pentru studii în afara Statelor Unite ale Americii şi multe alte probleme de interes general în favoarea ambelor părţi, părinţi şi copii. Cele văzute în programul de vară al universităţii ne-au emoţionat şi am observat noi relaţii între unităţile de învăţământ şi familie. Totuşi, o bilă neagră merită administraţia, care a adus vestea ca taxele universitare se vor ridica în acest an cu 16%. Să auzim de bine.
Ioan şi Lucreţia Mititean