Călătorie în lumea cuvintelor

Proiectul educaţional „Călătorie în lumea cuvintelor”, iniţiat la începutul anului şcolar în curs de învăţătoarele Raveca Moldovan şi Maria Kerekes (Şcoala Gimnazială „Grigore Silaşi” Beclean) şi învăţătoarea Timea Muntean (Şcoala Gimnazială Uriu), cuprinde o suită de teme cu caracter instructiv-educativ. Una dintre acestea, cea de a patra temă din proiect, se intitulează „Eminesciana” şi a fost dedicată, cum era şi firesc, poetului nostru naţional. Activitatea s-a desfăşurat pe parcursul săptămânii trecute, încheindu-se vineri, 18 ianuarie 2013, în sala de festivităţi a fostei şcoli „Liviu Rebreanu” din localitate, sală care s-a dovedit neîncăpătoare şi unde cei implicaţi în respectiva activitate puteau fi uşor de recunoscut după ecusonul cu chipul lui Eminescu, prins în piept.
Pentru început, prezentarea Power Point „Luceafărul Literaturii române”, a aparţinut învăţătoarei Raveca Moldovan. A urmat un recital „Eminescu” susţinut de copiii clasei pregătitoare de la Şcoala Gimnazială Uriu, sub „bagheta” învăţătoarei Timea Muntean. În continuare, elevii claselor a IV-a A şi a III-a C (învăţătoare Raveca Moldovan şi Maria Kerekes) au oferit numeroasei asistenţe un medalion literar-muzical, sugestiv intitulat „Dor de Eminescu”. A fost prezentată apoi expoziţia de carte „Eminescu şi operele sale”, urmată de o altă expoziţie, de artă plastică, de data aceasta, cu lucrări executate în creion şi pix. Autori: copiii. Manifestarea s-a încheiat cu recitalul de poezii (creaţii originale ale elevilor) dedicate lui Eminescu. Pentru ca în final, aplaudaţi la scenă deschisă, toţi elevii care au contribuit la realizarea acestei manifestări au primit diplome de merit, care le-au fost înmânate de doamna prof. Dorina Arpăştean, consilier şcolar.
Au mai fost prezente, alături de elevii lor, învăţătoarele Liuţa Zăgreanu, Delia Pop, Mirela Rus, Marinela Gal, Eniko Găncean .
În concluzie, manifestarea de vineri s-a constituit într-un „moment” de mare încărcătură emoţională şi spirituală, în care, putem spune, fiecare participant, fără să-l fi citit pe Eminescu, a avut „un singur dor”, fără să-l fi învăţat, şi-a ridicat privirea spre „Luceafăr”, fără să-l fi cunoscut, a simţit „freamătul codrilor”, fără să-l fi văzut vreodată, a sperat într-o „Revedere”, fără să-l fi iubit, ar fi fost încântat de o „Floare albastră”, fără a crede în el, şi-a dorit un „înger de pază” şi, lipindu-se de el, a suferit o clipă de „Singurătate”.