Oare câţi oameni trebuie să moară pe trecerile de pietoni pentru a lua o decizie bună?

Nu trece ziua când din nou aflăm de la televiziune că cineva a fost lovit pe trecerile de pietoni din municipiul Bistriţa. Ultima victimă a fost o femeie care încerca să traverseze, prin faţa Policlinicii, când a fost lovită necruţător de un bolid.

Raportat la numărul mare de accidente mortale pe ţară, judeţul nostru, deşi mult mai mic decât altele, se află pe primele locuri. Oare câţi mai trebuie să plătim cu viaţa pe zebrele din oraşul nostru? Oare nu se doreşte să se ia măsuri drastice de prevenire a lor? Ce s-ar fi întâmplat dacă între cei accidentaţi ar fi fost un copil sau o soţie de procuror, judecător, primar, din serviciul de circulaţie sau al inspectorului de poliţie etc. Cred că se luau măsuri peste noapte. De fapt ce să mai luptăm cu morile de vânt, care se complac aşa cum sunt. „Trece ziua, leafa vine, noi muncim cu drag”. Cam aşa am putea cataloga ineficienţa mai marilor Bistriţei.

Oare nu se putea menţine acele denivelări – opritori de viteză, sau acele pavaje cum este cel de la Sugălete cu Dornei?, conducătorii fiind obligaţi să oprească la trecere. Oare câţi copii îşi plâng părinţii prin cimitire din vina unora. Oare câţi părinţi îşi varsă lacrimile pe mormântul celor dragi? Oare câtă durere se mai află în suflete lor, o întrebare doar de ei ştiută. Zilnic vedem bolizi pe străzile noastre, cu viteză năucitoare, sfidând regulile de circulaţie de nişte mânji de bani gata. Oare ce fac cei care ar trebuie să asigure pietonului dreptul său?

A…! Să nu uit! Ştiu ce vor, salarii mari, în schimb.. pe nimic. Zilnic vedem agenţi tineri de circulaţie în maşinile de serviciu, dar în schimb nu vedem pe nimeni prin oraş, dar prezenţa lor spune multe la o trecere de pietoni. Un lucru este cert: nu se doreşte să se implice nimeni! Până una alta, noi suntem victime clare, dar totuşi punem întrebarea: oare câţi mai trebuie să murim nevinovaţi domnilor din fruntea judeţului şi a municipiului?