Hă-hă ! şi ăăă...

Constat că aceasta e întinderea vocală a locatarului de la Cotroceni. Graţie lui, limba română s-a îmbogăţit cu un verb nou: a hăhăi. Nu l-a cunoscut nici Decebal nici Cuza nici CarolI nici măcar pelticul de Ceauşescu. A hăhăi, ca sinonim pentru a râde. Deocamdată nu e de găsit în dicţionar, dar, dacă Elena Udrea ajunge la cârma acestei ţări, s-ar putea ca...
Atunci când cetăţeanulu Traian Băsescu se află într-o stare de lejeritate lăuntrică de tip mahala sau îşi disimulează nervozitatea de corăbier, el hăhăie
Lingvistic, sunt de reţinut câteva aspecte fonetice legate de acest verb. Consoana „h”, în limbile romanice, are o sonoritate specifică, fie duioasă, fie sobră, aşa cum e în pronunţia iberică sau italiană. Ce să mai spun că în franceză, deşi sunt cuvinte care încep sau conţin litera „h” într-un cuvânt, nu se rosteşte, fiind un mut semn alfabetic.. La noi, „h” e adesea dur, sentenţios, mai cu seamă în cuvintele care încep cu „h”.
Or, falsul nostru prezident de ţară hăhăie mereu în ultima vreme. La aceasta se adaugă „ă”-ul prelungit pe care îl chinuie pe la diferite posturi de tv. atunci când are o mai acută senzaţie că îi fuge pământul de sub picioare. În alfabetul francez nu există litera aceasta, dar sunt contexte când se aude, mai cu seamă în rostirea versurilor, pentru păstrarea ritmului sau a măsurii prozodice.
Limba română e singura dintre „fiicele” gintei latine care are în alfabet această vocabulă – „ă”. Lingviştii români dau cu presupusul că noi am fi preluat-o de la bulgari. După o penibilă ieşire tv a insului de pe dealul Cotroceniului, am avut o convorbire la telefon cu un drag profesor al meu de la universitatea clujeană şi l-am întrebat ce părere a avut despre prestaţia bâlbâită a fruntaşului cotrocenist. În spiritul său astuţios, mi-a răspuns amuzat: Parcă vorbea din toaletă şi nu avea hârtie igienică.
În fine, „a hăhăi” e o combinaţie oribilă de sunete. Însă practicată dezinvolt la Cotroceni. Nu degeaba şefa de la CSM se numeşte Hăineală. Nu e vina ei că se numeşte astfel, dar i se potriveşte, ca timbrul pe scrisoare.
Ce minunată ar fi o camarilă de Cotroceni alcătuită astfel: Hăbăsescu, Hudrea, Hămacovei, Hămorar, Hăboc, Hăblaga, Hăflutur, Hăbaconschi !
Hă-hă!