Elena M. Cîmpan: Chemare-n primăvară

Vezi, primăvara vine mai devreme
nici tu n-ar trebui ca să ajungi târziu –
ea este verde, tânără şi-ncă se teme
de ceasul tău cel greu şi tot mai griu;

Din crengi iar cântece de viaţă scutur
şi cerul mai coboară cu un prag –
pluteşte în amurg, pe lac, seninul nufăr
pădurea-i gata să-ţi zâmbească larg;

Tu caută şi-ţi potriveşte a ta vreme
să nu fii altceva decât ce e afară –
de-aceea primăvara îţi iese dinainte
şi-ţi prinde-n piept un dar şi-apoi o dară;

Vezi, nu zăbovi prea mult pe drum
prin anotimpuri, gânduri şi poveşti –
să mai apuci căldura şi poezia mea de-acum
c-altfel se schimbă timpul şi nu le mai găseşti.