Vis de primăvară

- De unde vii?
- De undeva!
- La ora asta?
- Da! Da! Da!
Răspunse mama! Mama mea!
Vie în vis, puţin gândită
Ea nu putea ca să mă mintă!
Lumina nu putea să mintă!
Când voi şti eu ce-i undeva?
Răspunsul când va alina?
Mi-ascund în pumnii strânşi neştiinţa
Mă rog luminii într-o stea!
Cunoaşte-voi viu biruinţa?
E crucea lui Iisus şi crucea mea!
Liliac alb în fereastră
Bate blând să mă trezească,
Nu să mă sperie îmi bate
Vestindu-mi steaua de departe!
Fă-mi, Zeus, suflet rece, dur
Să pot cuvântu-ţi să-l îndur,
Fă-mi, Zeus, orizontul mare
Luminii să-înţeleg cărare!
Apa din mine-mi curge-înalt pe faţă
Prea multe-mi amintesc din noua viaţă,
În jur ceilalţi devin bănuitori
Mă izgonesc tăcând din sărbători,
Prea-multe întrebări ne pui, îţi pui
Cine eşti tu? Şi duci solia cui?
Vântul şi norii, soarele te cântă
Stele cu foc ochii adesea ţi-i zvântă,
Din lacrimile noastre, cosmic dor,
Surâzi când lângă tine auzi, izvor,
Divini comedianţi, uitând, priveşti cum trec,
Uitând şi în uitare tot petrec,
Uitarea, nepăsarea şi neştiinţa
Fac moarte-n, cenuşă, biruinţa!
Mai sfărâmaţi din lanţuri, iar vă strig
În lume e aprins un mare frig,
Mai pleacă, vestitor cu false buze,
Mă iau în râsuri, burţile confuze!
Lasă-ne-n pace, viaţa s-o trăim,
Pe Dumnezeu aşa cum noi îl ştim!
Vorbesc cu liliac alb la fereastră:
- Ce s-a ales din lumea-aceasta, a noastră?
Amărăciunea-mi urcă crunt pe chip
O, lume părăsită de Olimp!
Lumea uitând gândul şi dorul, visul
Văd tot mai mult, o prinde-n el, abisul,
Închisă-n pofte, somn, în goana după-argint
Înnoroieşte sacrul ei cuvânt,
Închide cântece şi stele-n închisori
Copiii-i creşte-n dogme, reci ninsori,
Aşteaptă mincinoasă, norii zori!
Stelele care-i sunt rădăcină,
Cum să dea rod uitata lor tulpină?
Puterile îşi curmă negândind
Fură din alţii, zboruri şi cuvânt!
Aş pune lege, dincolo să treacă
Doar cei ce înfloresc lumina, nu o seacă,
La judecata de acum vă spun
Eu nu vă judec, doar vă spun,
Lumea va fi lumină fără fum,
Văd primăvara ce vine pe drum,
Văd primăvara ce vine pe drum!
- De unde vii?
- De undeva!
- La ora asta?
- Da! Da! Da!
Răspunse mama! Mama mea!
Vie în vis, puţin gândită
Ea nu putea ca să mă mintă!
Lumina nu poate să mintă!
Prea multe întrebări ne pui, îţi pui!
Tu cine eşti? Şi porţi solia cui?