O monografie a comunei Livezile

Cu ocazia aniversării a peste 700 de ani, de la atestarea comunei Livezile (Jaad, 1311-2013), a fost lansată monografia comunei, apărută la Verlag, Editura Haus der Heimat, Nürnberg 2013, în ediție bilingvă, întitulată „700 Jahre Jaad in Siebenburgen” („700 de ani în Livezile în Ardeal”), având ca editor pe Horst Göbbel și pe următorii colaboratori: Niculae Vrăsmaș, Mihaela Haiduc, Rolf-Hans Klemens, Paul Wilhelm, preot Stelian Parascan, Holger Wermke, Julia Popa, Victor Știr, Hans Werner Schuster, Bianca Sara, Dr. Corneliu Gaiu, Dr. Michael Kroner și Maria Göbbel.

Lucrarea, apărută în excelente condiții grafice, conține importante date documentare și numeroase fotografii ale comunei, foste Iad (Jaad) și localităților sale componente: Dumbava, Valea Poienii (Bureauca), Dorolea (Klein Bistritz sau Mica Bistriță) și Cușma.
În cuvântul introductiv, Horst Göbbel, editorul cărții, arată că această lucrare încearcă redarea „cu cea mai mare posibilă obiectivitate” a trecutului și istoriei comunei Livezile, în care a crescut, a cunoscut-o și a cercetat-o zeci de ani, subliniind faptul că la alcătuirea textului a încercat să-i convingă „și pe prietenii noștri români să scrie și ei punctual lor de vedere.”
Monografia a beneficiat și de sprijinul primarului Traian Simionca și a consilierilor locali ai comunei, prin prezentarea unei fișe complete a localității, privind structura actual a populației, nivelul studiilor populației active (18-65 ani), baza de învățământ, cultură și sport, proiectele în derulare ale administrației locale, în curs și în pregătire, pentru dezvoltarea infrastructurii, industriei și agriculturii, zootehniei, comerțului, turismului și serviciilor pentru populație.
În monografia localității Livezile sunt redate mărturii istorice despre începuturile satului, evenimentele memorabile din secolele trecute și până în secolul XXI, abordându-se diferitele opinii privind explicarea denumirilor „Jaad” și „Livezile”, precum și dezvoltarea așezării după anul 1300, subliniindu-se că prima atestare datează din 24 februarie 1311, când „regele Carol I Robert de Anjou i-a dăruit lui Johann, fiul lui Göbel din Bistrița („Johannis filii Geubul de Bezterce”), ca răsplată pentru serviciile sale credincioase („quod nos propter fidelitas et servitia meritoria”), proprietatea Ependorf, așezată în acel ținut aflat între Livezile și munți, care ea considerat „pământ al regelui”. Lucrarea cuprinde numeroase repere din istoria comunei din evul mediu, precum: recensăminte ale populației, conscripții (1713, 1750), ridicări topografice (prima ridicare topografică-iozefină- din anii 1769-1773), tabele cu numele taților de familie și al mamelor de familie care datorează impozite, procese ale locuitorilor din Livezile împotriva celor din Feldru, conflictele cu Wallendorf/Unirea și strămutarea tuturor românilor din Livezile în Valea Rodnei, legi și hotărâri ale Mariei Terezia și ale lui Iosif al II-lea, primul recensământ official al populației în Transilvania (1786), date despre Thomas Fruhm, important notar al comunei (1882-1926), denumit „omul progresului”, conectarea omunei la rețeaua de cale ferată (1898), prima uzină de electricitate din județ (1900), mișcarea de emigrare în America (1900-1906), comas area/desființarea haturilor în Livezile (1911-1912), date despre Primul Război Mondial (1914-1918), prima cârmuire românească a comunei (1918-1940), date despre Al Doilea Război Mondial (1939-1945), evacuarea sașilor din Transilvania (septembrie 1944), desproprietărirea și retragerea drepturilor cetățenești (1945), naționalizarea fără despăgubiri (1948), noi speranțe, în ciuda socialismului (1950-1970), deziluzionarea și emigrarea sașilor (1970-1980), după emigrare-Livezile după 1980 și în prezent.