Septembrie iar…

Septembrie iar,
cu o frunză în mână,
coboară de pe dealuri
în curtea școlii,
poleiește inimile
școlarilor, părinților, bunicilor,
cu aurul emoțiilor,
așează peste ochiul obosit al verii
amintirile estivale,
încălzește palmele în care se vor cuibări
mâinile celor mai mici elevi,
leagă labirintic
atâtea plecări de-acasă,
de un alt început,
stârnește boarea
care va mișca
glasul galben al clopoțelului.
Septembrie prezintă
scrisorile de acreditare
doamnei învățătoare
și prima lecție
cade din ramuri
ca un măr copt.
Septembrie iar,
cu o frunză în mână,
devine școlar.