Zâmbete din istoria naţională

1.     În anul 1821, în timpul „răzmeriței” condusă de T. Vladimirescu, multe familii boierești din Muntenia, au emigrat în Transilvania. Printre ele și familia lui Atanasie Bălăceanu, care a fost primită la Săcele de către un localnic mai înstărit pe care îl chema Văsii Burdiloiu. Unul dintre băieții nevârstnici ai familiei Bălăceanu – Iancu, a căzut în mrejele unei slujnice a gazdei – Ana, și la întoarcere în Muntenia au adus-o și pe slujnică și pe mama ei, cu intenția tinerilor de a se căsători. Nemulțumit, Atanasie Bălăceanu, care nu era de acord cu căsătoria, îi cere ajutor episcopului de Buzău, Gherasim. Acesta, printr-o scrisoare adresată domnitorului îi cerea „ să trimită înapoi la Săcele pe slujnica Ana și pe mama sa, să li să dea de către Bălăceanu 50 de taleri pentru cheltuiala drumului și alți 250 de taleri ca zestre a fetei, pentru a se putea mărita, după starea ei, acolo”   …

2.      În anul 1836, G. Barițiu și T. Cipariu purtau discuții cu negustorii brașoveni, cerându-le sprijinul material pentru a scoate o gazetă românească la Brașov. Unii dintre negustorii participanți la discuții nu îi cunoșteau și de aceea au întrebat ce fel de negoț fac ei. Răspunsul primit a fost   …   „de substantive”   …

3.     Într-o revistă din august 1844 se consemna „Omul e născut vânător, băieții prind cărăbuși, gurile căscate prind muște, femeile vânează   …    inimi, bărbații pândesc posturile, iar după ce le prind amăgesc pe cât mai mulți, străduindu-se să-i mulgă”.

4.     După ce a preluat în 1905 șefia guvernului, G. Gr. Cantacuzino, poreclit și „Nababul” s-a  gândit să-i „aranjeze” și pe fiii lui. Pe Mișu Cantacuzino l-a sprijinit să ajungă  locțiitor de primar în București, dar cu celălalt fiu,Grigoraș, pe care îl dorea un bun orator, nu i-a mers, deoarece debutul său la Iași în 1905, a fost execrabil. Un cârcotaș contemporan afirma „oricât de influent ar fi Nababul, pe un fiu,printr-un simplu ordin l-a făcut locțiitor de primar, dar pe celălalt orator, ba!”   …

5.     Cu ocazia alegerilor din 20 mai 1907, într-un proces-verbal se consemna   …   „pentru colegiul din Senat au fost înscriși pe liste 11.229 alegători, au votat 8.093 persoane iar din urnele de vot s-au scos 17.187 buletine de ”   …

6.     Înlocuirea primului ministru G. G. Mironescu, mare proprietar de vii, cu un negustor mărunt, a generat discuții aprinse la Cameră. În timpul lor, noul prim-ministru, cerea participanților să explice deosebirea dintre el și fostul prim-ministru deoarece „el vinde cu halba iar domnul Mironescu   …   cu butoiul”   …

7.     Scriitorul Anton Bacalbașa (1856 – 1935), autorul schițelor cuprinse în volumul  „Moș Teacă”,participa la o petrecere unde, printre invitați se afla și un general în retragere. Acesta, tocmai citise volumul de schițe satirice, și fără să știe că autorul lor se afla chiar în fața sa, spunea că îl va chema pe acesta în instanță, unde îl va acuza de injurii aduse corpului ofițerilor. Răspunsul primit a fost „Lăsați-l, domnule general, cine știe ce amărât o fi și scriitorul acela, nu vedeți că și numele îl are ca vai de capul lui,   …    ba cal, ba șa”   …

8.     Marele istoric Vasile Pârvan participa la un dejun somptuos organizat de bancherul Aristide Blank. La puțin timp de la începerea dejunului, unii participanți au observat absența marelui istoric. Căutându-l, l-au găsit în biblioteca gazdei, cufundat în lectura unei cărți. Maestrul le-a răspuns celor ce îl căutau că „preferă o bibliotecă oricărei sufragerii și o carte bună în locul unei   …   mese copioase”…

9.     La Universitatea din Iași, s-au întâlnit pe o scară interioară ce ducea la un amfiteatru, marele istoric și om de cultură Nicolae Iorga, care urca scările, și omul politic A. C. Cuza, care cobora scările. La întrebarea adresată de A. C.  Cuza –cum îți mai merge prietene, N. Iorga i-a răspuns „Bine, după cum vezi eu urc, în timp ce dumneata, cobori ! ”.

10.      Puțini știu probabil că poetul G. Topârceanu a fost un timp scurt și revizor școlar. Schimbându-se guvernul, noul ministru ai instrucțiunii publice l-a chemat la el spunându-i, printre altele, că este nemulțumit de activitatea sa, și ca atare ar fi bine să-și dea demisia. După un timp scurt de gândire, G. Topârceanu i-a replicat ministrului că „eu sunt foarte mulțumit de dumneavoastră, iar, dacă-i vorba de demisie să și-o dea cel ce-i nemulțumit !”   …