Biserica, un loc Sfânt şi sfinţitor

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, ne aflăm în duminica a opta de după Sfintele Paşti, duminica în care noi sărbătorim „Pogorârea Duhului Sfânt” asupra apostolilor, fiind ziua când s-a întemeiat în chip văzut Biserica. Şi de aceea, haideţi să ne oprim doar la trei dintre învăţăturile legate de Sfânta Biserică:
Biserica - un loc sfânt şi sfinţitor. Dumnezeu, pe Sfânta Masă este tronul Lui pe care se aşază şi stă permanent. El se pogoară în Sfântul Altar, prin Duhul Sfânt, atunci când se sfinţeşte biserica, peste Sfintele Daruri, în timpul Sfintei Liturghii, la chemarea preotului şi a credincioşilor. Datorită acestui fapt, în biserică totul este sfinţit şi sfânt, totul este binecuvântat. Atunci când noi mergem la Sfânta Biserică trebuie să avem conştiinţa tuturor lipsurilor noastre sufleteşti, pentru că venim cu dorinţa de a ne întâlni cu Dumnezeu care, prin lucrarea Duhului Sfânt, ne curăţeşte de toată întinăciunea. De aceea, credinciosul, când merge să se roage în Sfânta Biserică, duce cu sine toate apăsările şi greutăţile sale, urmând ca după ce iese de acolo să fie mai liniştit şi mai curat sufleteşte. În felul acesta biserica este pentru el baia duhovnicească ce-i curăţeşte sufletul şi trupul de greutăţi şi de păcate.
Biserica ne îndeamnă la rugăciunea în comun, pentru că exprimă dorinţa Mântuitorului Iisus Hristos, care a spus: “Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu”. Este adevărat că Dumnezeu este prezent în orice loc şi în orice timp însă, cu toate acestea, locul cel mai sfânt rămâne totuşi biserica, spaţiul în care noi suntem împreună cu îngerii şi ne rugăm cu toţi drepţii şi cu toţi sfinţii. Aici rugăciunea noastră se împleteşte cu rugăciunea celor de lângă noi, păstrând un ritm duhovnicesc dat de Biserică prin Părinţii noştri. Să ne aducem aminte de momentul Pogorârii Duhului Sfânt, sărbătoare pe care o pomenim astăzi, când toţi Apostolii erau adunaţi la un loc, şi se rugau cu toţii într-un singur cuget. Deci, a fi la un loc şi a avea un cuget înseamnă să-ţi ridici mintea la ceruri, cum de altfel ne îndeamnă Sfânta Liturghie: “Sus să avem inimile!” Toate aceste îndemnuri ale preotului la Sfânta Liturghie nu sunt altceva decât o permanentă chemare, actualizare şi creştere a omului spre înălţimile de taină ale Împărăţiei.
Biserica ne oferă Sfânta Liturghie, iar Sfânta Liturghie ni-L oferă pe Hristos. Dacă prin celelalte Taine primim anumite daruri, prin Sfânta Liturghie îl primim pe darul darurilor, pe Iisus Hristos. Astfel, Sfânta Liturghie este reactualizarea lui Hristos printre noi, pentru că El vieţuieşte în noi şi noi în El şi îl însoţim din peştera Betleemului şi până la înălţare. Sfânta Liturghie este slujba centrului cultului creştin ortodox în care Hristos vine pentru a ne sfinţi şi a ni se dărui prin Împărtăşanie. La fiecare Liturghie, Duhul Sfânt actualizează, face prezentă pentru fiecare credincios în parte-întreaga viaţă a Mântuitorului. În timpul Sfintei Liturghii, Hristos este preot, jertfă şi altar, dar şi primitor: pentru că Tu eşti cel ce aduci şi cel ce Te aduci”. La fiecare Sfântă Liturghie, cerul se coboară pe pământ: „noi cari pe heruvimi cu taină închipuim”- pentru ca să participe la prefacerea pâinii şi a vinului. Iar săvârşirea Sfintei Liturghii are ca obiect- prefacerea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Mântuitorului, iar ca scop-sfinţirea credincioşilor şi iertarea păcatelor. Şi de fiecare dată când participăm la Sfânta Liturghie suntem în împărăţia lui Dumnezeu, pentru că la începutul Sfintei Liturghii preotul zice: „Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin. La Sfânta Liturghie ne rugăm pentru cei vii, dar şi pentru cei morţi, pentru cei prezenţi, dar şi pentru cei care nu pot participa, îi mulţumim pentru binefacerile pe care le ştim, dar şi pe care nu le ştim. La Sfânta Liturghie ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Mântuitorului: „cel ce mănâncă Trupul Meu petrece întru Mine şi Eu întru el”, dar ne împărtăşim şi de cuvântul lui Dumnezeu: fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc pe el” Şi tot la Sf.Liturghie ne împărtăşim prin miride - care sunt firimituri mici de pâine care se aşează de-a dreapta şi de-a stânga Sfântului Agneţ pe sfântul disc pomenindu-se vii şi morţii, iar după împărtăşanie aceste firimituri se toarnă în potir pentru ca cei pomeniţi, cei vii, dar şi cei morţi, să se cuminece şi ei cu Trupul şi Sângele Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatele lumi. De aceea ar fi bine să ştim că atunci când mergem la Biserică ne întâlnim cu Dumnezeu, îl luăm şi îl ducem în casele noastre. Iar pe uşa unei Biserici găsim scrise cuvintele care exprimă atât de mult adevăr „Pace celor ce vin, Bucurie celor ce rămân şi Binecuvântare celor ce pleacă”.
Să aveţi Pace, Bucurie şi să fiţi Binecuvântaţi. Amin!