Pr. Vasile Beni: Importanţa participării la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie

Textul Evangheliei la duminica a 14-a după Rusalii-Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său. Și a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au voit să vină. Iarăși a trimis alte slugi, zicând: Spuneți celor chemați: Iată, am pregătit ospățul meu; juncii mei și cele îngrășate s-au junghiat și toate sunt gata. Veniți la nuntă! Dar ei, fără să țină seama, s-au dus, unul la țarina sa, altul la neguțătoria lui; iar ceilalți, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit și le-au ucis. Auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie și, trimițând oștile sale, au nimicit pe ucigașii aceia și cetății lor i-au dat foc. Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici. Mergeți, deci, la răspântiile drumurilor și, pe câți veți găsi, chemați-i la nuntă. Atunci, ieșind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toți câți i-au găsit, și răi, și buni, și s-a umplut casa nunții cu oaspeți. Iar împăratul, intrând ca să privească pe oaspeți, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slujitorilor: Legați-l de picioare și de mâini și aruncați-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși.(Pilda nunții fiului de împărat, Matei 22, 2-14)

Încă din copilărie fiecare dintre noi am mers împreună cu părinţii sau bunicii alături de cei dragi la Sfânta Biserică pentru a participa la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Am mers şi mergem să ne întâlnim cu Dumnezeu, să-I mulţumim şi să-I cerem ajutorul, pentru ca apoi să Îl luăm şi să-L ducem în casele noastre. Şi, citind această pildă a Evangheliei  duminicii de azi m-aş opri la câteva învăţături legate de Sfânta Liturghie:

De ce este bine să mergem la Biserică -Sfinţii Părinţi spun că Biserica este ca un spital unde noi, oamenii, venim să ne vindecăm, fiecare cu boala lui. Tot ei spun cu mare credinţă şi vorbind din experienţa lor personală că Sfânta Euharistie, Trupul şi Sângele Domnului cu care se împărtăşesc credincioşii duminica şi în zi de sărbătoare, este cel mai mare medicament atât pentru suflet, cât şi pentru trup, în aceeaşi măsură. Iar Biserica este un loc sfânt şi sfinţitor, este centrul iubirii divine, locul în care Dumnezeu ne cheamă, spaţiul sacru în care Mântuitorul Hristos ne primeşte ca pe copiii Săi, lăcaşul de vizită la Dumnezeu şi masa la care suntem invitaţi la ospăţul ceresc. Aici, în Sfânta Biserică, se săvârşesc Sfintele Taine şi în chip special Sfânta Liturghie, Taina Tainelor, centrul vieţii noastre duhovniceşti. Cei care vin la Sfânta Biserică au încrederea că, în acest loc sfânt şi binecuvântat, Îl pot găsi pe Dumnezeu, pentru că Sfânta Masă este tronul Lui pe care se aşază şi stă permanent. El se pogoară în Sfântul Altar, prin Duhul Sfânt, atunci când se sfinţeşte biserica, peste Sfintele Daruri, în timpul Sfintei Liturghii, la chemarea preotului şi a credincioşilor. Datorită acestui fapt, în biserică totul este sfinţit şi sfânt, totul este binecuvântat. Atunci când fiecare dintre noi intrăm în biserică, trebuie să avem conştiinţa sfinţeniei, dar  şi conştiinţa tuturor lipsurilor noastre sufleteşti, întrucât venim să ne întâlnim cu Dumnezeu, cu lucrarea Duhului Sfânt şi cu necesitatea de a ne curăţi de toată întinăciunea. Atunci când mergem la Biserică să ne rugăm, ducem cu noi toate apăsările şi greutăţile noastre, vorbim cu Dumnezeu şi ieşim mai liniştiţi sufleteşte, pentru că în Biserică ne curăţim şi sufletul şi trupul de greutăţi dar şi de păcate.

Cei care participăm la Sfânta Liturghie învăţăm şi ce să cerem în rugăciunile noastre-Vedeţi, fiecare dintre noi avem o listă a priorităţilor în viaţă. Cei bolnavi se roagă la Dumnezeu pentru sănătate. Elevii şi studenţii să treacă cu bine de examene. Cei care sunt în călătorie să ajungă cu bine acasă. Cu toţii ne aducem aminte că apostolii l-au rugat pe Domnul Hristos să-i înveţe să se roage iar El le-a zis aşa: „Când vă rugaţi spuneţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri...." Rugăciunea „Tatăl nostru" este de o profunzime extraordinară cuprinzând în ea toate cererile şi năzuinţele umanităţii. Pe cât de scurtă pe atât de adâncă, pe cât de simplă pe atât de complexă în detaliile ei. De aceea, poate, Sfânta Liturghie se termină cu rugăciunea aceasta dată chiar de Dumnezeu, pentru că în ea este exprimată toată taina Liturghiei. „Pâinea noastră cea de toate zilele" este chiar Sfânta Euharistie oferită ca medicament tuturor oamenilor. Cei care participăm la Sfânta Liturghie învăţăm pentru ce este bine să ne rugăm: „Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău .Ziua toată desăvârşită, sfântă, în pace şi fără de păcat cerând, Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor al sufletelor şi al trupurilor noastre, la Domnul să cerem Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre cerând, Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, la Domnul să cerem. Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o săvârşi, Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, să cerem.

Care este folosul participării la Sfânta Liturghie? Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că întotdeauna la Sfânta Liturghie sfinții îngeri, care stau de față și se roagă pentru noi și împreună cu noi, scriu de fiecare dată pe cei care intră în biserică și se înfățișează cu numele lor înaintea lui Dumnezeu. De fiecare dată când participăm la Sfânta Liturghie suntem în împărăția lui Dumnezeu,pentru că la începutul Sfintei Liturghii preotul zice: „Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin. La Sfânta Liturghie ne rugăm pentru cei vii,dar și pentru cei morți, pentru cei prezenți dar și pentru cei care nu pot participa, îi mulțumim pentru binefacerile pe care le știm, dar și pe care nu le știm. La Sfânta Liturghie ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului: „Cel ce mănâncă Trupul Meu petrece întru Mine și Eu întru el”, dar ne împărtășim și de cuvântul lui Dumnezeu:f ericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-L păzesc pe el”. Și tot la Sf. Liturghie ne împărtășim prin miride-care sunt firimituri mici de pâine care se așează de-a dreapta și de-a stânga Sfântului Agneț, pe sfântul disc, pomenindu-se vii și morții, iar după împărtășanie aceste firimituri se toarnă în potir pentru ca cei pomeniți, cei vii, dar și cei morți, să se cuminece și ei cu Trupul și Sângele Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatele lumi.

O pildă despre puterea Sfintei Împărtăşanii- La Sfânta Liturghie ne împărtăşim de multe şi nenumărate daruri, iar cel mai de folos este Sfânta Împărtăşanie. Şi m-aş opri la un exemplu petrecut într-un sat din Ardeal, unde s-a petrecut o întâmplare minunată. O femeie foarte credincioasă, care se ocupa cu creşterea albinelor (avea stupină),  a observat că de la o vreme nu prea mai merg bine stupii, albinele produceau puţină miere. Auzise de la o altă credincioasă că dacă pui într-un stup Sfânta Împărtăşanie, albinele o să dea o producţie foarte mare de miere. Şi atunci, a mers la Sfânta Biserică, s-a spovedit şi s-a împărtăşit dar, în loc să înghită Sfânta Împărtăşanie, a ascuns-o sub limbă şi apoi, ajungând acasă, a băgat-o într-unul dintre stupi. Peste trei săptămâni preotul satului a avut o descoperire de la Dumnezeu că această femeie a făcut altceva decât trebuia cu Împărtăşania. S-a dus la ea acasă şi a întrebat-o: „De la Dumnezeu am descoperire că acum trei săptămâni nu ai înghiţit Sfânta Împărtăşanie, spune-mi cinstit, te rog, ce ai făcut cu ea?”. Simţindu-se vădită, femeia a început să plângă şi i-a mărturisit adevărul. Au mers împreună şi au deschis stupul şi, auziţi dumneavoastră minune: Albinele făcuseră o clădire din ceară exact  ca o bisericuţă în jurul Sfintei Împărtăşanii. Prin urmare, omul când se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Mântuitorului devine Hristofor şi Teofor, adică purtător de Dumnezeu şi de Hristos, iar acest lucru se petrece mai mult ca oricând în timpul Sfintei Liturghii. Amin!

Pr.Vasile Beni