O carte reper despre profesorul Grigore Herinean

Şcoala Generală „Grigore Herinean” din Galaţii Bistriţei va organiza, sâmbătă, de la ora 10, la Căminul Cultural din comună un amplu eveniment prilejuit de lansarea volumului „Profesorul Grigore Herinean” (1947-1994), apărut la Editura Autograf MJM din Craiova. Cartea este finanţată de Teodor Herinean şi Florica Herinean Pârţiu şi este destinată activităţii şi vieţii celui care a fost profesorul Grigore Herinean, un dascăl exemplar de la Galaţii Bistriţei. Nu mai puţin de 52 de autori îşi prezintă gândurile despre profesorul de matematică, sora Florica Herinean avertizându-ne, încă de la început, că dacă avem sensibilitate la lumea dascălilor vom vărsa o lacrimă acum, la 15 ani de la dispariţia prematură a profesorului.

Profesorul Grigore Herinean s-a născut la 15 februarie 1947, în Sărăţel, dintr-o familie de oameni gospodari, înrudită cu familia episcopului Teofil Herinean. Cuvintele doamnei Florica Herinean Pârţiu ne readuc în lumea satului natal, plină de poveşti frumoase spuse de moşul Flore în grădina casei, cel care le-a insuflat copiilor dragostea de neam, avertizându-i, în acelaşi timp: „când veţi creşte mari să nu ne faceţi de ruşine”. Gospodăria de pe Hagău se asemăna cu raiul dintr-o cărticică de poveşti, aici părinţii Toderică şi Măriuţa Herinean întemeindu-şi familia în 30 ianuarie 1938. O familie care a trăit în fericire în casa situată la umbra părului mare şi bătrân, aproape de pădurea Lechinţii. O casă obişnuită, cu două încăperi, tinda în care se locuia şi casa dinainte sau palatul fermecat, unde copiii nu aveau voie să intre decât la sărbători. Copilăria a fost una mai puţin fericită pentru primii copii, atâta timp cât tata a fost în război şi fericită după revenirea acestuia şi naşterea lui Grigore. Numele profesorului a fost dat după cel al unui frate al tatei, murit într-un accident, sora acestuia întrebându-se dacă nu cumva i-a moştenit acestuia destinul.

Un destin la fel ca al surorii Uţa, care la doar 21 ani a fost răpusă de un cancer. Şcoala primară, Grigore o face în satul natal, având ca învăţător pe Lazăr Valeriu, un adevărat dascăl şi părinte, iar gimnaziul la Şcoala Medie Mixtă din Bistriţa, urmând tot aici şi liceul. Este student la Cluj, iar în anul 1967 vine ca profesor la Galaţii Bistriţei, unde va rămâne pentru toată viaţa şi unde o va întâlni pe soţia Cheţa (Lucreţia Arcălean), profesoară de istorie-geografie, de loc din Ocniţa. Despre prima oră în această şcoală, fostul elev Lucian Rob spune că profesorul era un tinerel subţire, ascuns în spatele unei perechi de ochelari, primul diriginte la fel de emoţionat ca elevii lui.

Despre activitatea bogată în domeniul matematicii, elevul Marcel Cosma spune: „Transfera abstracţiile matematicii în probleme distractive legate de întâmplările vieţii cotidiene”.

Pe 31 iulie 1994, inima prea plină de bunătate a profesorului a încetat să mai bată, soţia Lucreţia spunând că a fost una dintre cele mai negre zile ale vieţii familie ei. Omul sincer, conştiincios, ambiţios, care iubea profesia a dispărut, lăsând în urma sa un nume care va răsuna peste timp ca un exemplu pentru dascălii şi generaţiile de elevi de la Galaţii Bistriţei: Grigore Herinean. Alături de fiicele Camelia şi Iulia şi de nepoţi, soţia Cheţa îi păstrează amintirea vie omului Grigore Herinean, iar profesorii de la concursul de matematică „Grigore Herinean” vin să întregească activitatea bogată în domeniul matematicii. Dintre textele scrise în memoria profesorului amintim câteva: „Un prieten adevărat, un bun creştin” – preot Vasile Chiţa, „Un om deosebit prin frumuseţea atitudinii” – Minerva Gălăţeanu Titieni, Remus Titieni, „Eram amândoi copii de la ţară” – Nicolae Ţoca, „Un mare suflet, un mare om” – Ilie Aluaş, „Acesta este un adevărat apostol” – Ilie Oltean, „Un om dedicat trup şi suflet şcolii” – George Ilovan, „Un mare profesor, un exemplu de urmat” – Saveta Tămăşoi, „Îmi dictează şi acum unele rezolvări” – Mihai Dumitru Cosma. În postfaţă, prof.univ.dr. Aurel Pentelescu, spune despre regretatul profesor că a fost un om al datoriei şi al jertfei de sine.

Volumul cuprinde şi o poezie semnată de profesoara Maria Găurean, din care amintim versurile: „Veşnic veţi trăi în suflet, ca albina între flori/ Până la sfârşitul vieţii fi-vom recunoscători”. Volumul monografic cuprinde şi 39 anexe care aduc în atenţie documente inedite din activitatea ilustrului dascăl, precum şi un album care ilustrează prin fotografii viaţa unui om care a devenit reper pentru acest spaţiu al învăţământului românesc, profesorul Grigore Herinean. Directorul şcolii, Vasile Selejan, si coordonator proiecte şi programe educative, prof. Corina Marica, spun că profesorul Grigore Herinean a demonstrat, prin rezultate remarcabile, că menirea dascălului este acela de a cultiva în conştiinţa tinerei generaţii respectul pentru valorile spirituale ale poporului nostru.

O carte care merită aşezată în biblioteca de suflet al fiecărui dascăl care doreşte să ia exemplu de la un înaintaş dăruit cu totul profesiei: Grigore Herinean.