O odă închinată Sibiului în anul 1908

Icu Crăciun

În anul 1907, Octavian Goga l-a luat pe Victor Eftimiu în redacția revistei săptămânale „Țara noastră”, care apărea la Sibiu, sub auspiciile ASTREI, fără să-și întrerupă colaborarea la „Viața literară și artistică” a lui Ilarie Chendi ce se tipărea la București. În numărul 45/1908 al „Țării noastre” V. Eftimiu a scris o odă dedicată orașului Sibiu, intitulată „O cronică rimată…” (reprodusă și în Victor Eftimiu, „Amintiri și polemici”, Ed. Cultura Românească, București, 1942, pp. 127 – 129). O reproducem și noi mai la vale.

 

O cronică rimată…
de Victor Eftimiu
 
 
Precum Homer odinioară
A blestemat orașul Kum
Să n-aibă-nscrisă nici o filă
Pe-al nemurirei gros volum,
 
Așa și tu, o Nagyszebem,
Ai fost, se vede, blestemat
Să nu fii proslăvit în proză,
În versuri să nu fii cântat…
 
Dar totuși înstruna-voi lira
Ca să te cânt pe-o-ntreagă coală,
O, Hermannstadt, oraș de intrigi
De tifos și de plictiseală…
 
Te voiu cânta, cercând în versuri
Să-mi potolesc melancolia,
Sibiiule, unde gușații
Confundă cinstea cu prostia!
 
Pe drumurile tale strâmbe
Vei întâlni la orice pas
Clevetitoarele cucoane
Ce-și spun prostiile pe nas.
 
Pe ulițele desfundate
Al iernii alb, curat covor
Acopere pământul umed…
De-ar astupa și gura lor!...
 
Vai, unde-ai să mai scapi de ele,
În cafenea e numai fum?!
Afară, barde, în pădure:
Tramvaiul te așteaptă-n drum.
 
În parcul mort căzut-a iarna
Și drumurile sunt pustii,
Copacii își arată, mândri,
Bogatele dantelării…
 
Aștepți să se ivească „dânsa”?
Aștepți, poete, în zadar...
Doar corbii se abat pe-aicea
Ori vreun bătrân pensionar…
 
N-ai să mai vezi cum ofițerii
Așteaptă la vreun colț să treacă
Vro fată cu statura sveltă
Și cu profil de jună greacă…
 
Nici Binder – trubadurul palid –
N-o să răsară pe cărări
Cântând, în argintate triluri
Nostalgicele-i aiurări…
 
Ți-aduci aminte câte vise
Ai făurit pe sub arini,
Plimbându-te (cum zice bardul)
„Pe sub arini cu pașii lini”!?
 
…Veni-va iarăși primăvara
Vor înfrunzii copacii iar,
Va plănui gazete Goga
Cu gesturi de milionar,
 
Dar visurile-ți înșelate,
Idealismul, poezia,
Or reveni, când o să-și schimbe
Amicul Sceopul[1], pălăria!
 
[1] Ziaristul Iosif Sceopul, care purta o eternă pălărie, cât roata.
 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5