O poveste pomicolă de toamnă din Pârâul Ursului

Pârâul Ursului, o zonă aflată într-o izolare aparentă, are acum în ea o mândrie a locului, cultivată de oamenii- specialişti şi la propriu şi la figurat. Aflat în aeralul de vânătoare a fostului lider comunist Nicolae Ceauşescu, unde urşii erau de-ai casei, Dealul Negru, cabana prezidenţială fiind la vreo 15 km, dealurile de astăzi au devenit adevărate mine de aur. Ajungi uşor aici, cale de 1,2 km, pe un drum pietruit, de la asfaltul din satul Orheiul Bistriţei, ferma pomicolă de la Pârâul Ursului trăieşte acum, spre sfârşitul toamnei, un final productiv optimist. Am sosit aici împreună cu inginerul Viorel Toma, un foarte bun cunoscător al pomiviticulturii judeţene într-o zi ploioasă, mohorâtă, o zi mai degrabă propice cititului nu muncii câmpului. Directorul firmei, ec. Ioan Moldovan tocmai plecase cu treburi la Bistriţa, aşa că interlocutorul nostru, ing. Dorel Hognogiu s-a dovedit a fi un excelent cunoscător al spectrului său de muncă. Îl întreb dacă toamna ploioasă nu-l încurcă şi ca răspuns mă invită să admir livada cu frunzele ruginite, dar şi containerele pline ochi de mere ce te obligau parcă să le guşti. Toamna e un anotimp plin de roade, vorba aceea, „Toamna se numără bobocii”, iar frumuseţea ei izvorăşte nu numai din fructele culese ce ajung pe masa consumatorilor, dar şi din satisfacţia muncii depuse într-un an. Inginerul Dorel Hognogiu e o fire optimistă şi vorbeşte despre pomi ca despre ceva foarte drag. Îmi arată într-un registru – catalog oglinda fermei, câţi meri sunt pe rânduri şi pe soiuri, câţi cireşi, piersici, cu tratamentele întrebuinţate şi cu tot ceea ce ţine de creşterea şi dezvoltarea lor.
Aici, în ferma de 172 ha există o plantaţie de 5 ha cais, o noutate pentru judeţ. A produs caise de cea mai bună calitate. Apoi, 20 ha de cireş încât i-a concurat serios pe renumiţii cireşari din Cireşoaia. Şi cum o fermă ce se respectă trebuie să aibă şi un vin de viaţă lungă, a fost înfiinţată o plantaţie de viţă nobilă pe 5 ha. Ponderea exploataţiei o ocupă mărul, pe 50 ha, din care 23 hectare în sistem superintensiv şi 40 ha cu pruni. Soiurile, atâta la măr, cât şi la prun, sunt dintre cele mai productive şi gustative. Golden, Fuji, Pinova, Gal - soiuri de mere, ori Stanley, Katinka, Hermann, Victoria – soiuri de prune, sunt foarte bine primite de consumatori.
Pârâul Ursului a fost întâia fermă care a implementat irigatul prin picurare, sistemul fiind în tot ciclul productiv în stare de funcţionare. Merele sunt păstrate în condiţii dintre cele mai bune, în urmă cu vreo trei ani fiind construit un depozit frigorific cu o capacitate de 2000 tone. Inginerul Dorel Hognogiu comunică mereu cu natura din fermă. Lucrează aici de opt ani, după ce şi-a făcut ucenicia la staţiunea bistriţeană de profil. Şi pomii, la fel ca şi oamenii, au nevoie de afecţiunea noastră, poate pare ciudat, dar aşa simt eu, îmi spune interlocutorul nostru. Deşi merele sunt în depozit, s-a terminat deci recoltatul, am întâlnit în livadă oameni care au demarat lucrările de tăieri. Viaţa la ţară, într-o fermă care se respectă, cum e cea condusă de ec. Ioan Moldovan, n-are pauze, livada îşi cere dreptul ei de a trăi, iar cei din Pârâul Ursului, specialişti, salariaţi şi zilieri, comunică mereu cu natura aducătoare de fructe sănătoase.