Farmecul livezii de la Ciceu Mihăieşti

Rodul livezii când este copt te farmecă. Te uimeşte şi îţi vine să întrebi retoric, desigur, ce mână măiastră face ca livada de la Ciceu Mihăieşti a SC Pombis – aflată sub greutatea fructelor să fie ca un tablou ieşit din pana unui maestru florentin. E sfârşit de septembrie dar la Ciceu Mihăieşti este începutul recoltării din plin a merelor. Fiindcă la fiecare sfârşit de ciclu vegetal aflându-ne aici, îţi vine să exclami – niciodată toamna nu fu mai frumoasă! Şi mai bogată, adăugăm noi. Întreb în hală pe o femeie rumenă la faţă, aidoma merelor care-i trec prin mână, lucrează la sortat, de doamna Ana, un fel de dispecer, şi-mi spune: îi plecată cu domnul director prin livadă. O iau pe jos şi mă opresc din când în când. Merii, aliniaţi aidoma unui pluton de gardă, abia mai suportă greutatea fructelor. Sunt tutori de susţinere. La capătul rândului, o tăbliţă: E Golden, dincolo Florina, apoi Ionathan. O maşină de teren mă ajunge din urmă. Urcaţi, mă invită directorul Aurel Onigaş. La volan e tânărul inginer Darius Nicula.
„Facem un tur al livezii, să vedem cum se munceşte”, îmi spune inginerul Onigaş. „La ferma pomicolă de la Ciceu Mihăieşti abia acum începe greul. Este o producţie foarte bună. Sperăm să depăşim 4500 tone”, ne spune, cu vădită satisfacţie, interlocutorul. „Săptămâna trecută am încheiat recoltatul prunelor. Încă mai există solicitări pentru aceste fructe, dar toate au fost valorificate, livrate beneficiarilor. Am avut solicitări din judeţ şi din afara acestuia. Acum, lucrarea de căpătâi este recoltatul merelor”.
Împreună cu tânărul inginer Nicula vizităm punctele de lucru. În livadă sunt în jur de 180 de lucrători, repartizaţi în funcţie de necesităţi. Majoritatea sunt la recoltat. Containerele sunt umplute în ritm susţinut. „Ca să câştigi, ca la căpşuni, în Spania, trebuie să muncim. Şi aici câştigăm bine. Avem şi mâncare şi bani”, îmi spune un şef de echipă, un veteran al fermei. Zilnic, 150 de tone de mere sunt puse la adăpost. Cinci tractoare sunt la transport în hală şi în spaţiile special destinate. Alte cantităţi de mere, în saci uriaşi, ajung la fabrica de sucuri. Alma, sucul natural din mere este foarte solicitat. „Este un adevărat medicament natural”, îmi spune un consumator întâlnit în hală. Inginerul Nicula, de loc din Reteag, aproape deci de locul de muncă, este în al doilea an de producţie. A absolvit Facultatea de Agricultură şi a venit direct în livadă. „Sunt pasionat de pomicultură, îmi place să urmăresc din iarnă până în toamnă viaţa pomilor. Şi mă bucur când te răsplăteşte, aşa cum este şi acum, după cum se poate vedea”, îmi spune tânărul specialist.
Cobor la vale şi în hală o reîntâlnim pe doamna Ana, adevăratul dispecer, care de 37 ani supraveghează drumul merelor către consumatori. Aici se sortează şi se livrează. Merele sunt foarte frumoase, aromate şi de calitate. E un flux continuu. Se descarcă containerele, se sortează în lădiţe speciale şi se livrează consumatorilor. Niciun măr să nu lipsească de pe masa fiecăruia dintre noi, mărul este un medicament, ne avertizează nutriţioniştii. Iar dacă-i un măr produs la Pombis aveţi o garanţie în plus.