O poză cât 1000 de cuvinte! Puterea credinţei, în vreme de restrişte, pe Valea Someşului. Pentru bunici şi copii mai ţine Dumnezeu pământul

Deşi bisericile sunt pentru prima dată închise, în cei 2000 de ani, şi credincioşii nu vor putea lua parte la slujba de Înviere, credinţa nu le-o poate lua nimeni. În aceste zile în care un virus a pus stăpânire peste lume, biserica s-a mutat în sufletul oamenilor. O fotografie, postată de Marian Roş, a făcut înconjurul internetului. Ea surprinde una dintre bunicile noastre de pe Valea Someşului, de la Rebrişoara, aflată la munca câmpului. Când a auzit clopotul, la ora 12, bunica şi-a lăsat sapa jos din mână şi s-a pus în genunchi pe locul proaspăt arat. Cât timp vor mai fi asemenea oameni, care vor rosti rugăciuni cu inima curată pentru noi toţi, cât timp bunicile noastre îl vor ruga pe bunul Dumnezeu pentru sănătatea noastră, a fiecăruia, mai avem o speranţă. Bunica nu vrea nimic de la Cel de Sus decât să ne ferească de boala cumplită.
Comentariile nu au întârziat să apară, oamenii spunând că „pentru astfel de persoane şi pentru copii ne mai îngăduie Dumnezeu” sau „pentru oameni ca ea mai ţine Dumnezeu pământul”.