O talentată doinitoare a plecat în veșnicie

S-a făcut întuneric în jurul meu când am aflat că una dintre talentatele doinitoare ale Bihorului a plecat în veșnicie. A trebuit să stau câteva clipe nemișcată ca să-mi revin din șocul acestei vești. Am vorbit cu ea cu două zile în urmă și, deși era foarte bolnavă, avea optimismul artistului care niciodată nu părăsește scena cu tristețe, ci doar privind cu drag și zâmbind spre publicul pe care l-a respectat și căruia i-a închinat întreaga sa viață.
Am cunoscut-o pe Elvira Lerințiu în urmă cu zece ani și m-a impresionat prin talentul său, prin bogăția sufletească, prin carisma și bucuria pe care o emana în permanență în jurul său. Deși era una dintre doinitoarele de seamă ale cântecului bihorean, Elvira Lerințiu a fost o prezență discretă, dar în același timp, remarcabilă în muzica populară de pe Valea Crișurilor. A intrat în lumea cântecului încă de pe vremea când era doar o copilă și, prin muncă, seriozitate și ambiție a reușit să-și pună în valoare talentul autentic, înnobilându-se cu o aură specială în ochii și în inimile iubitorilor de cântece sensibile, răscolitoare, alinătoare, vesele și chiar satirice. A avut un repertoriu original cules chiar de ea de la intrepreți autentici de pe Valea Crișului Negru, din zona Beiușului și de pe șesurile Tulcăi, locul în care s-a născut și a copilărit. Cine a auzit-o horind pe Elvira nu a mai uitat-o niciodată. Dragostea din vocea sa te făcea să vibrezi, căldura și interpretarea originală te fascinau.
După anul1989, Elvira a fost una dintre interpretele talentate din Bihor care și-a găsit cu greu loc în spectacolele de muzică populară organizate pe scenele țării. Artista a făcut parte din categoria interpreților de muzică populară pe care bunul simț, modestia, sinceritatea i-au însoțit pretutindeni de-a lungul întregii cariere. Mereu și-a dorit să cânte pentru publicul ei drag, dar, în ultimii ani, s-a lovit de un zid al nepăsării, un zid al uitării, a fost nevoită să accepte că în vremurile pe care le trăia nu mai primează valoarea, talentul, dăruirea de sine. Și cum Elvira mereu a fost o luptătoare, cu o forță de invidiat, a acceptat destinul său de artist și l-a asumat cu maximă responsabilitate. A continuat să cânte duminică de duminică în corul de la Biserica Ortodoxă „Nufărul” din Oradea, fericită că poate să dăruiască enoriașilor din frumusețea glasului și sufletului său. De câte ori a fost organizat vreun spectacol omagial sau umanitar, Elvira a răspuns cu promptitudine alături de alți mari artiști ai vremii. Pe lângă frumoasele cântece bihorene, Elvira Lerințiu a avut în repertoriul său și romanțe pe care le interpreta cu o măiestrie inegalabilă. Marea interpretă a cântecului popular Angela Moldovan, după ce a auzit-o interpretând romanțe, a spus: „Cu glasul ei catifelat și plin de trăire în interpretarea romanțelor, Elvira Lerințiu ne dăruiește nouă, celor ce iubim acest gen de muzică, o nouă înregistrare care îmbogățește sufletele iubitorilor de frumos.”
Artista de muzică populară bihoreană, Elvira Lerințiu a învățat, de-a lungul carierei sale, că generozitatea, dăruirea, înțelepciunea, sinceritatea, solidaritatea îi înfrumusețează spiritul, îl învăluie într-o aură luminoasă și strălucitoare pe care o apreciază și o aplaudă cu căldură publicul. Artista s-a gândit și la clipa când va pleca să cânte în corul celor drepți și a dat drept zestre cântecele din repetoriul ei unor tinere talentate și iubitoare de folclor: Adriana Știube și Andreea Vașadi. Numai un suflet generos poate să dăruiască!
Interpreta a învățat de-a lungul anilor să zâmbească, să fie drăguță față de cei cu care venea în contact, chiar dacă uneori în sufletul ei era o mare furtună. Artista care, prin talent, eleganță, zâmbet, dăruia tot ce avea mai bun știa că publicul are pretenții din ce în ce mai mari de la ea, mai ales după succesele care au consacrat-o și i-au dat statutul de artistă. Elvira a știut că, dacă și-a cucerit publicul, dacă a creat o punte de legătură între ea și acesta, atunci este o artistă împlinită, și-a realizat misiunea ce i-a fost hărăzită, a dat speranțe celor care au crezut în fiorul vocii sale catifelate, pline de armonie, de tandrețe, de profunzime.
Elvira Lerințiu a iubit viața, dar nu a pus valoare pe vârstă, ci pe hora vieții care se învârte, se învârte, iar, atunci când îți este scris, ieși din ea. Elvira a ieșit din hora vieții. A părăsit-o împovărată de suferință, dar cu discreție, în tăcere, cu ochii privind spre icoana din camera sa.
Solista de muzică populară Elvira Lerințiu a fost ursită să aibă har, glasul să-i fie vioară care să se tânguie sau să se bucure, scena să-i fie locul de unde să dăruiască publicului cântecul rupt din inima sa. Viața interpretei de muzică populară Elvira Lerințiu a fost dăruire, dor, alinare, lacrimi, aplauze...
Cortina s-a lăsat ușor pentru totdeauna, iar Elvira va rămâne în sufletele iubitorilor de folclor o stea care strălucește în veșnicie. Dumnezeu să o primească în Împărăția Sa pe „fata care știa hori”, care a spus tuturor: „dragi mi-s cântecele mele...” pe artista care, cât timp a fost pământeană, și-a dus viața pe aripi de cântec și dor. Condoleanțe familiei și celor ce au iubit-o!

Dora Alina Romanescu
scriitor