Despre cântec şi nu numai

Scriitoarea de origine bistriţeană Dora Alina Romanescu, cea care acum câţiva ani scria o carte despre Fuego, fiind una dintre cele mai vândute ale acelui an, revine pe piaţa publicistică cu un nou volum dedicat unui interpret, de această dată Elvirei Lerinţiu, doamnă a cântecului din Bihor, cu o biografie impresionantă.
Din carte răzbate nu doar cariera artistică, ci şi povestea interpretei care-şi aduce cântecele din Tulca şi drumul care nu a fost întotdeauna cu flori, de multe ori colegii de cântec fiind cei care au avut grijă ca repertoriul ei să nu fie auzit pe unele scene. Cântând încă de la 10 ani în corul bisericii, purtată pe la toate festivalurile de folclor, Elvira venea întotdeauna cu premii, spre bucuria părinţilor Ioan şi Iuliana, care când o auzeau horind simţeau că renasc, mai ales tatăl care şi-a dorit, la rândul lui, o carieră artistică, însă nu a reuşit datorită vremurilor prin care a trecut.
Elvira se înscrie la Casa de Cultură din Salonta, iar mai apoi colaborează cu Orchestra de Muzică Populară Crişana, începând cu anul 1963. Deşi pentru început nu a fost admisă deoarece nu împlinise încă 18 ani, lucrurile se vor regla pe parcurs, între timp artista înscriindu-se la Şcoala Populară de Artă, la clasa profesoarei Silvia Pop Depopa, alături de bistriţeanca Mărioara Precup, Florica Ungur, Florica Duma. Alături de Ansamblul „Nuntaşii Bihorului”, obţine premiul I şi medalia de aur la un important festival din Germania, iar în 1970 revine la concurs pentru „Crişana”, în faţa unei comisii condusă de celebrul Ionel Budişteanu. A reuşit, însă răceala cu care a fost întâmpinată i-a tăiat din elan, regretând că a părăsit fabrica unde era apreciată şi iubită. La Festivalul „Cântarea României”, Elvira Lerinţiu obţine locul I, fapt care i-a adus, încă o dată, invidia colegilor, la fel ca momentul în care obţine „Meritul Cultural” Clasa I în anul 1973. În 1978 i se desfiinţează postul, prin tragerea unor sfori, lăsându-se înduplecată după mulţi ani să reia colaborarea cu „Crişana”, la invitaţia noii conduceri. Aprecierile din carte semnate de Angela Moldovan, Niculina Merceanu, Mărioara Precup vorbesc despre cariera frumoasă a artistei, iar imaginile ce însoţesc cuvintele aduc şi ele un spor cărţii semnată de Dora Alina Romanescu.
O sărbătoare a artistei, dar şi a scriitoarei, care reuşeşte să nemurească cântecul şi omul prin pagini de literatură.