Mărioara Precup – comoara unei privighetori

Scriitoarea Ioana Precup, cea care prezintă, prin intermediul cărţilor ei sufletul ţăranului român purtat pe palme, cu sensibilitate şi trăire, aduce în faţa cititorilor şi iubitorilor de tradiţii, prin intermediul Editurii Karuna, povestea artistei Mărioara Precup Stoica, la 50 de ani de activitate neîntreruptă pe scenele lumii. „Comoara privighetorii” aduce în prim-plan firul epic al vieţii îndrăgitei artiste din Leşu Ilvei, fiica privighetorii Maria Precup, cea apreciată de marele folclorist Dimitrie Gusti. Mărioara Precup Stoica este zugrăvită prin intermediul surorii, Ioana Precup, într-o lumină pozitivă pe scena de aur a cântecului popular, într-o strălucire în care creaţia fiinţei sortite să vegheze asupra valorilor strămoşeşti îmbină lumina pământului cu cea a cerului, umanul cu nemurirea, duminica cântecului popular fiind un adevărat jurământ de credinţă a unui om vrednic, vesel şi optimist, cu dragoste şi respect faţă de familie, cu încredere în binele stelar. Mărioara Precup s-a născut într-o zi de 13, când îngerii albaştri se grăbeau cu ţesutul zorilor, Maria Precup dăruind viaţă din viaţa ei fiicei care-i va moşteni şi vocea. Ursitoarele venite pe rază de Lună, pe aripi de dor, i-au ursit să fie harnică, frumoasă, să aibă glasul privighetorii, să cânte doina doinelor ce se înalţă lin spre cerul divin şi să aibă steaua norocoasă. Încă din legănel, Mărioara s-a logodit cu cântecul. Tulburătoare este povestea în care tatăl, după două fiice, n-a vrut să audă de o a treia fată în casa lui. Îşi dorea un fecior, însă mare i-a fost bucuria în decursul anilor când a văzut că fiica lui poartă numele Precup peste mări şi ţări. În casa în care arta adia pe aripi de dor, tradiţiile erau la ele acasă, sărbătorile mari găsind camerele gătite, iar în bucătărie sarmale în oala de lut şi aromă de pâine şi cozonaci.

Drumul spre artă al Mărioarei Precup începe împreună cu al mamei ei, în anul 1959 câştigând concursul de artişti amatori pe toată regiunea, iar mai apoi premiul I pe ţară şi titlul de laureat. În anul 1961 cucereşte, din nou, faza pe ţară cu doina „Acolo sus pe munte verde” care va rămâne un reper peste ani în lada cântecelor fonotecii de aur a folclorului românesc. Se angajează la orchestra Filarmonicii din Cluj, unde cântă alături de Maria Peter, Maria Marcu sau Dumitru Sopon, studiază canto cu profesorul Tudor Jarda, cel care afirmă că are o voce de soprană de coloratură, iar în anul 962, Maria Tănase vine la o preselecţie pentru Festivalul de la Helsinki pentru a o vedea pe Mărioara Precup. În 1963 se angajează la formaţia Întreprinderii de Amenajări Tehnico - Sanitare din Oradea şi colaborează cu orchestra „Crişana”, dar şi cu „Nuntaşii Bihorului”, fiind colegă cu Florica Bradu, Florica Ungur, Florica Duma. Poate unul dintre cele mai importante repere ale carierei este câştigarea Festivalului Internaţional de Folclor de la Cairo, din Egipt, în faţa unei concurenţe severe din 32 de ţări. Pe scenă s-a auzit o doină care a încremenit publicul: „Hai dui dui, dui, dui/ Tot pe vale şi pe grui/ În plaiu’ voinicului/ La fântâna corbului/ În mijlocul cordului/ Hai dui, haiduc, haiduc,/ Greu îi dorul care-l duc/ Grea e viaţa de haiduc”.

Pentru meritele culturale a primit, în anul 1968, ordinul „Meritul cultural” din partea preşedintelui Nicolae Ceauşescu. În acelaşi an, se angajează la ansamblul „Mureşul”, de unde se va şi pensiona în anul 1995. Aici este colegă de scenă cu Emilia Lateş, Dorina Oprea, Leontina Pop, Dorina Grad, care-i vor deveni o a doua familie. „Dorule mă porţi ca valul/ Spre sătucul meu iubit/ La căsuţa de pe dealul/ Unde am copilărit/ La căsuţa unde mama/ Ţesea pânza în război/ Iar la geamul cu muşcate/Ţesea ie pentru noi”, este unul dintre cântecele pe care Mărioara Precup le-a dedicat satului natal. Artista Ilvelor a dat folclorului românesc 5 discuri Electrecord, un disc colectiv cu mureşencele, 5 casete audio, 5 CD-uri, o casetă cu colinzi, un CD cu cântece religioase şi câte sute de cântece înregistrate la radio. Căsătorită cu doctorul Stoica Mircea Pavel, a făcut o familie minunată în care, de aproape 40 de ani, unul vindecă trupuri, iar altul suflete. Copiii, Monica Antonia şi Mircea, alături de nepoţi, Antoniu Sergiu şi Eric Daniel, au primit toată dragostea marii noastre artiste, la fel ca spectatorii pe care i-a întâlnit în concerte.

Astăzi, Mărioara Precup locuieşte la Stâna de Mureş, într-un colţ de rai, unde îi întâmpină pe oaspeţi într-o casă amenajată în stil tradiţional, cu o poartă frumos ornamentată, care face pasul spre tărâmul unor suflete alese. S-a înălţat pe aripi de doine până la stele, străluceşte pentru noi. Este un artist de mare valoare a României şi un om care a însemnat un nume un galeria folclorului: Mărioara Precup Stoica.