Octavian Goga, înlăturat?
Recent, la Iași, autoritățile au decis înlăturarea bustului poetului ardelean Octavian Goga, invocându-se activitatea sa politică. Dar se poate crede, cu adevărat, că bustul amplasat de Ateneul Național din Iași a fost ridicat pentru opțiunile sale politice? Categoric, NU.
Octavian Goga rămâne în conștiința românească, înainte de toate, poetul durerii și al demnității naționale, „cântărețul pătimirii noastre”, așa cum a fost definit de critica literară. Versurile sale au exprimat, cu o forță rar întâlnită, suferințele românilor din Transilvania, dorul de libertate, lupta pentru identitate și dreptul unui neam de a-și păstra ființa spirituală.
Născut la Rășinari, în inima Ardealului, Goga a transformat poezia într-o armă a conștiinței naționale. Volume precum Poezii sau Ne cheamă pământul au fost adevărate manifeste lirice, chemări la trezire, la solidaritate și la afirmarea valorilor românești. El nu a scris pentru gloria personală, ci pentru durerile și speranțele unui popor întreg.
A ignora această dimensiune fundamentală a operei sale înseamnă a pune în umbră una dintre vocile definitorii ale culturii române. Valorile culturale nu pot fi negate sau șterse doar pentru că anumite epoci ori conjuncturi politice încearcă să le reinterpretze exclusiv printr-o singură lentilă. Adevărul istoric trebuie spus complet, dar cultura unui neam nu poate fi anulată prin simplificări convenabile.
Ca absolvent al Iașului, oraș al marilor spirite românești, privesc cu îngrijorare această îndepărtare simbolică a poetului ardelean. Istoria ne amintește că și Andrei Mureșanu, poetul imnului național, a fost cândva marginalizat, pentru că trezirea conștiinței naționale nu convenea tuturor. Astăzi, când ne reconsiderăm valorile, riscăm să repetăm greșeli ale trecutului, uitând de cei care au suferit și au creat pentru neamul românesc.
Întrebarea rămâne: cât timp vom continua să ne raportăm valorile după cum bate vântul din alte direcții? Nu putem, oare, să stăm și noi drepți, asumându-ne istoria, cultura și marile personalități, privind cu demnitate în ochii lumii?
Octavian Goga nu aparține conjuncturilor politice trecătoare, ci patrimoniului cultural românesc. Iar acest patrimoniu merită apărat cu luciditate, echilibru și respect.
Dorel Cosma
Citiţi şi:
- Incendiu la un apartament din Bistrița, pe strada Octavian Goga, de la camera de supraveghere
- Centrul de zi pentru persoane vârstnice de pe str. Octavian Goga, recepţionat!
- Centru de zi pentru persoane vârstnice, pe str. Octavian Goga, prin reabilitarea unui imobil cu fonduri europene
- COSTICĂ GOGA, din cadrul IAS Lechinţa
- Sincere condoleanţe doamnei Maria Goga, la trista despărţire de mama sa!
























Comentarii
Motto:
""Îmi pare rău că n-am putut sluji Ţara cum aş fi vrut şi cred că aş fi putut - cu credinţă şi cu hotărâre. Am trăit în vremea proştilor, a stăpânit mediocraţia sub un rege tranzacţionist în chestiuni de morală, timid şi fără orizont în probleme de stat. Ce va fi de Ţară în vâltoarea care vine, nu ştiu - dar cred în puterile sufleteşti ale neamului".
(Octavian Goga- Testamentul poetului, 8 mai 1936)
Dincolo de controversata activitate politică, Octavian Goga rămâne în istoria culturii româneşiti prin magistrala sa operă poetică.
În anul 1920 Octavian Goga este ales membru al Academiei Române, în locul rămas vacant după decesul lui George Coşbuc (1918).
Astfel, Octavian Goga a rostit Discursul de recepţie intitulat "Gheorghe Coşbuc" în şedinţa Academiei Române, la 30 mai 1920, în care aduce un strălucit elogiu bardului din Hordou:
"Noi stăm smeriţi în faţa geniului creator al neamului, care şi-a răscumpărat cu jertfe actul de justiţie de care s-a împărtăşit, şi-acum, când stăruie înaintea noastră umbra lui Gheorghe Coşbuc, îi închinăm si ei cuvintele scrise pe mormântul forentin în biserica Santa Croce:
Onorate l'altissimo poeta!
(Vezi: https://www.georgecosbuc.eu/opere/amintiri/octavian_goga.html)
Adaugă comentariu nou