Oaspeţi la cea mai bună gazdă din Univers

Poate nici nu ne trece prin minte , iubite creştine ,că atăta vreme cât suntem pe pământ suntem oaspeţii celei mai minunate gazde pe care ne-o putem închipui :suntem oaspeţii lui Dumnezeu .Suntem ca la un gigantic han , în care toate sunt ale Stăpânului iubitor ce le-a pregătit toate pentru noi. Este casa lui HRISTOS . Stăm la masa Lui şi El ne dăruieşte cele ale vieţii , căci din hrana pe care ne-o pune înaintea noastră se întreţine viaţa noastră . Bine şi frumos se spune în cel mai înalt moment al Dumnezeieştii Liturghii ,când se aduce marea Jertfă :”Ale Tale ,dintru ale Tale ,Ţie-ţi aducem de toate şi pentru toate .”

Dacă respirăm ,aerul Lui îl respirăm.Dacă facem baie ,în apa Lui ne îmbăiem .Dacă suntem călători ”pe pământ ,pe ape şi în aer” ,precum se rosteşte iarăşi în Sfintele Biserici , în ale Lui călătorim . Dacă adunăm bogăţii ,ale Lui le adunăm şi dacă le risipim ,bogăţiile Stăpânului –Dumnezeu le risipim , aşa cum spune o frumoasă cugetare a”Proloagelor Ohridei” .

Suntem în diferite funcţii înalte sau obişnuite ?Cu îngăduinţa Lui ni s-au dat acestea ,precum îi spune Domnul IISUS lui Pilat :”N-ai avea nicio putere asupra Mea dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus .” (Ioan,19.11)

Eşti în strălucită adunare ,solemnă ? Cu toţii sunteţi oaspeţii Lui .Ieşi în grădină să respiri aerul proaspăt , liniştea şi vrei să-ţi cobori pacea în suflet ? În grădina Lui petreci , pacea lui o cauţi . Eşti singur ? El este de faţă ,ştie fiecare celulă a corpului tău , fiecare mişcare a sufletului .Oriunde te întorci ,este cu tine .Vede orice faci .Ştie cea mai mică durere a ta ,fiecare tresăltare de bucurie . Toate le ţine minte .E gazda cea mai atentă ,mai delicată ce se poate închipui ,care ne găzduieşte o viaţă întreagă fără a se obosi ,pururi fiind cu o răbdare cum numai Dumnezeu poate să aibă şi nimeni dintre oameni. Cuvine-se deci să fim cu băgare de seamă ,fiindcă într-un han atât de deosebit ,oaspeţilor li se cere să ştie să se poarte . Stăpânul Atotmilostiv ia în seamă cererile noastre ,necazurile ,durerile .Ba chiar fără să ne dăm prea bine seama ,exclamăm adesea :”Doamne ,ajută-mi ,ajută-ne!Nu mă lăsa ! Nu mă părăsi!”

De ce ne mirăm atunci că-i suntem datori cu zece mii de talanţi? Poate şi mai mult , căci scânteia de viaţă din noi ,de la El este ,Împăratul veacurilor şi Universului ,atât de iubitor cu noi ,cei mici ,atât de mici ,faţă de infinitatea sa ce umple veacurile şi cerurile ,dar Care în marea Sa iubire ne numeşte „aceşti fraţi mai mici ai Mei”

Nu este oare o incredibillă dovadă de nerecunoştinţă a nu-l iubi ,a nu-l cunoaşte ,ba chiar a-i fi duşmani ,precum unii socotesc a-i fi? Ce cuvânt vor avea ei împotriva iubitorului Stăpân vreodată ? Negreşit că judecata ,după atâta bunătate şi mărinimie trebuie să fie judecată înfricoşată ,căci s-au purtat ca nişte trândavi şi răi ,ba duşmănoşi fără a avea motiv respingând o atât de mare delicateţe şi iubire. Cum vor putea ei spune : „Atotmilostive Stăpâne Dumnezeule Preaînalt ,dăruieşte-ne şi nouă Împărăţia Bucuriei ,Ţara Mângâierii ,Împărăţia Ta cea fără de moarte ?” Pe drept li se va refuza ,căci întru cele puţine s-au dovedit răi , obraznici , duşmănoşi ,nerecunoscători .Şi li se va frânge sufletul văzându-i pe alţii intrând în Împărăţia cea preaslăvită a veşnicei bucurii . iar ei rămânând în plânsul cel zadarnic şi târziu afară.