Întrebări creştine

În unul din romanele pe care le-am citit de mult ,un personaj descoperă pe Dumnezeu şi-l cheamă într-o situaţie dificilă , rugându-se astfel :”Doamne ,Tu ,Cel ce porţi atâtea nume , ajută-mă !…” Chiar aşa !Pentru ce –vă întreb - lui Dumnezeu i se spune în atât de multe feluri ? Nu e destul un singur apelativ ?

Nouă ,oamenilor ne este dată cunoştinţa despre Dumnezeu din ceea ce săvârşeşte în lume şi în Univers ,adică din manifestările exterioare .În multe chipuri s-a arătat oamenilor , fără ca prin aceasta să cunoaştem fiinţa Lui . Mărturia ioaneică redă cuvintele Domnului IISUS astfel, Ace:”Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată .Fiul cel Unul născut care este în sânul Tatălui la l-a făcut cunoscut .” iar în Ep.către Timotei în final : ” …fericitul şi singurul Stăpânitor,Împăratul împăraţilor şi Domnul Domnilor ,cel ce singur are nemurire şi locuieşte în lumină neapropiată.” Lui Moise i s-a arătat în rugul ce nu se mistuia sau în cortul mărturiei , apoi regelui - profet David ca adiere uşoară de vânt , profetului Daniel în alt chip , ca Fiul Omului etc.

Aceste multe nume ce se dau dumnezeirii arată manifestări exterioare ale fiinţei divine şi au un anumit scop : să-l cunoaştem pe Dumnezeu ,să-l iubim ,fiindcă din aceste manifestări vedem că El „ este iubire ” ,după cum ne încredinţează şi ucenicul iubit Ioan în prima sa Epistolă . Din aceste manifestări noi putem conchide „ce este” obiectul închinării şi adorării noastre . Se spune astfel că HRISTOS este :

-PĂSTOR –fiindcă ne duce spre păşunile vieţii ,acolo unde nu mai este lacrimă durere ,strigare şi suspin,

-TARIE –căci este deofiinţă cu Părintele ,izvorul a toate ,

-MASĂ –pentru că ni se dăruieşte ca hrană a veşniciei în Taina Sf. Euharistii -poate cea mai mare Taină între atâtea altele şi minunate,

-VIATĂ - pentru că ne-a scos de sub stăpânirea tiranică a morţii ,

-LUMINĂ –fiindcă a răsărit neamurilor în întunericul necunoaşterii strălucire mare şi negrăită ,

-MIRE -deoarece are Mireasă Biserica Sa Preasfântă şi dreptmăritoare,

-STĂPAN -căci suntem robii Lui ,până vom deveni fii şi moştenitori cereşti,

-IZBĂVITOR -fiindcă iartă şi mântuieşte pe cei Ce-l primesc drept Mântuitor,

-RADACINĂ -noi fiind mlădiţele aducătoare de rod .În ea ne susţinem ,iar depărtarea de ea este pieire ,uscăciune , rătăcire şi moarte ,

-VEŞMÂNT -căci prin Botez ne-am îmbrăcat în HRISTOS ,precum se cântă la Sf. Liturghie , de la Paşte până la Rusalii :” Câţi în HRISTOS v-aţi botezat ,în HRISTOS v-aţi şi –mbrăcat” ,

-LĂCAŞ – deoarece ne este adăpost şi odihnă , iar pe noi ne-a făcut „temple vii” ,lăcaşuri ale Duhului Sfânt.

La acestea se mai pot adăuga încă multe, zic , tocmai pentru a ne putea face cât de cât o idee despre ceva atât de înalt încât mintea omenească se cutremură a cugeta ,fiindcă înaintea Lui nici îngerii ,spirite pure ,nu sunt destul de curate. De aceea , spre finele Sfintei Liturghii spunem înainte de a rosti Rugăciunea Domnească : ”Şi ne învredniceşte pe noi , Stăpâne , cu îndrăznire fără de osândă a cuteza să te numim pe Tine TATĂ şi a zice :

TATĂL nostru care eşti în ceruri…”

Harul Domnului nostru IISUS HRISTOS, iubirea PARINTELUI ceresc şi părtăşia DUHULUI SFANT fie cu tine şi cu noi toţi acum, în veacul acesta şi în Împărăţia cea veşnică şi fără de moarte .