”Am făcut cunoscut oamenilor numele Tău”

Rugăciunea Domnului IISUS HRISTOS la Cina cea de Taină, cu puţin înainte de patima Sa este una din cele mai impresionante pagini din Sfintele Evanghelii. Citim şi azi aceste rânduri cu înfiorarea cu care le-am auzit întâia dată:

”Părinte a sosit ceasul.” (Aşadar, iată sosit acel ceas despre care IISUS amintea adesea: ”Ceasul meu înca n-a venit!” Acum era atât de aproape. ceasul patimilor, umbra Crucii, spre izbăvirea neamului omenesc.)

”Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să te preamărească pe Tine, aşa cum i-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca El să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat. iar viaţa veşnică aceasta este: Să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe IISUS HRISTOS, pe Care L-ai itrimis. Eu te-am preamărit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat l-am săvârşit. Şi acum, preamăreşte-Mă, Tu, Părinte, la Tine însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea.”

Această rugăciune pentru Sine este continuată cu o parte pentru ucenici şi neamul creştinesc ce avea să fie:

”Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat în lume. Ai Tăi erau şi mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit...”(Sf.Ev.Ioan,17. )

x x

Din motive pe care nu le vom comenta aici (fiindcă le-am invocat în multe dăţi) unele persoane pe care le-am întâlnit şi de care te baţi pe drumuri saqu la uşi, insistă mereu pe ”Numele Domnului”, demonstrând prin broşuri sau vorbe obsesia acestora pentru ”Numele Domnului”, argumentând şi cu textul profetic al vremilor din urmă: ”Iar cine va chema numele Domnului va fi mântuit.” Nu vrei să fii mântuit printr-un lucru atât de simplu, o pronunţare a unui nume Preasfânt? Deşi este adesea invocată fidelitatea pentru cuvântul Scripturii, nu se vrea a citi şi în Fapte, 4.12 cuvântarea Apostolului Petru în faţa Sinedriului duşmănos: ”Şi mântuirea nu se află întru nimeni altul, căci nu se află sub cer alt nume dat oamenilor prin care să putem fi mântuiţi.” -vorbind despre Domnul şi Dumnezeu nostru IISUS HRISTOS, Salvatorul lumii.

Aşadar, problema este rezolvată. Nu doar la finele vremurilor ne vom mântui pronunţând acest nume al Stăpânului şi Dumnezeului nostru, ci chiar în toate zilele când avem nevoie de ajutor sau sufletul nostru vrea să slăvească pe cel ce viaţa şi-a pus-o pentru prietenii Săi din toate timpurile, adică neamul creştinesc. Cu cât îl vom pronunţa mai des acest Nume mântuitor, Dumnezeu este mai aproape de noi, ,,Căci Dumnezeul nostru nu este Dumnezeeu de departe, ci Dumnezeu de aproape”, cum spune profetul Ieremia.

La despărţirea de ucenici şi slăvita Înalţare la cer, sărbătorită de curând, HRISTOS le spune discipolilor şi nouă tuturor: ”Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ.. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (29.18-20 ). Ne-am pierdut singurătatea. Venit-a HRISTOS, Cel în Care împlinitu-s-au toate proorociile. ”Răsărit-a Soarele cel mai presus de soare” şi Viaţa vieţii noastre. Negura necunoştinţei s-a risipit, lumea s-a luminat. Îl ştim, îl cunoaştem, L-au văzut dumnezeieştii apostolic şi mulţi alţii, aşadar L-am văzut şi noi.

Şi totuşi, unii, ce-şi zic creştini, mai caută în ”burdufurile” vechi, veterotestamentare ori se ştie că noi, creştinii, suntem părtaşi ai Noului Testament, care l-a înlocuit pe cel Vechi... Ei nu se mulţumesc cu ceea ce ne-a trfimis Părintele, şi caută...numele Tatălui ceresc. Şi mai spun că ar fi cel ce s-a revelat lui Moise în rugul aprins,YAHWEH, adică ”Eu sunt cel ce sunt”. ”Aşa să le spui: Cel ce este M-a trimis la voi.”(Ieşirea, 3.14) Însa chiar rabinii evrei au socotit mai târziu că Cel ce a vorbit cu Moise nu a fost însuşi Tatăl ceresc, ci ”un înger al legăturii”, cum l-au numit ei. (”Hai să nu dăm dreptate creştinilor”- zice un rabin de-al lor.) Cine însa citeşte atent şi cu dragoste Legea veche, va recunoaşte uşor că acolo a vorbit HRISTOS neîntrupat, iar în Noul Testament Cel întrupat şi venit ca Salvator al lumii şi ni s-a revelat nu prin scriere, ci ”faţă către faţă”, (apud Sf.Ap Pavel). ”Aţi auzit că s-a spus celor din vechime, iar Eu vă spun vouă…” se spune în Predica de pe munte. Cu o asemenea autoritate vorbeşte cel ce a făcut, a dat Legea veche. Aşadar acest nume Preasfânt al mântuirii noastre, IISUS HRISTOS este Cel întru care ne mântuim cu adevărat, Legiuitor în Vechiul Testament. şi Mântuitor al lumii în Noul Testament.

YAHWEH-”Eu sunt cel ce sunt” nu este un nume, ci mai degrabă o definire a eternităţii Dumnezeirii, Alfa şi Omega, verbul ”a fi” - care arată existenţa, fiind cel mai important dintre verbe. Şi este un nume-dacă vrem- alături de alte nume atruibuite divinităţii supreme: Elohim, Savaot, Adonai. În viziunea lui Isaia, heruvimi şi serafimi cântă: ”Sfânt”Sfânt!Sfânt e Domnul Savaot!” Atunci pentru ce nu spunem că acesta este numele căutat? Într-o cutezătoare şi prostească încercare, putem noi să alegem şi să statuăm numele Dumnezeirii? Un creştin rostea rugându-se: ”Doamner, Tu Cel ce porţi atâtea nume!” Dar, ca unui Stăpân suveran a toate din Univers, nu i se cuvin cu adevărat lui Dumnezeu toate numele?

Dacă totuşi se insistă pe ”Eu sunt cel ce sunt”, oare aceştia a ce-şi zic totuşi creştini nu vor fi observat în Sf. Evanghelii frecvenţa uimitoare a acestei exprimări? ”Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele”, ”Eu sunt apa cea vie”; ”Eu sunt lumina lumii”; ”Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”, iar în Ghetsimani le răspunde cu acelaşi cuvânt YAHWEH celor ce-L căutau ” Şi iarăşi i-a întrebat: Pe cine căutaţi?_ iar ei au răspuns: Pe IISUS nazarineanul. V-am spus că Eu sunt.” (In..7-8). Iar Biblia italiană îl numeşte peDumnezeu veterotestamentar- ”L”Eterno” (Cel veşnic).

Întorcându-ne la Rugăciunea lui IISUS la Cina cea de Taină, auzim răspunsul la interogaţia în discuţie: ”Am făcut cunoscut oamenilor numele Tău...”- adică al lui Dumnezeu, Care L-a trimis pe Fiul său ceresc în lume. Care este deci acest nume? e firesc să ne întrebăm, dacă se pune problema. Oare Domnul IISUS HRISTOS a pronunţat vreodată YAHWEH- ca nume al lui Dmnezeu- izvorul a toate? Unde şi când? Ştim că niciodată.

Prin Rugăciunea domnească suntem învăţaţi să zicem:”Tatăl nostru care eşti în ceruri…”.La învierea lui Lazăr mulţumind, Domnul IISUS rosteşte:”Îţi mulţumesc, Părinte Preasfinte…” În Ghetsimani, implorând ”să treacă de la mine acest pahar ”rosteşte apelativ- ”Avva..” adică Tată sau mai exact aşa cum se roagă copiii mici: ”Tăticule…”

Aşadar, acesta este numele - dacă musai vrem a şti pe Dumnezeu Tatăl, care este Părinte şi Izvor a toate, concordant cu ceea ce scrie Sf.Ev. Ioan, că ”Dumnezeu este iubire.” Şi ce este mai mare în lume decât iubirea de părinte? Dacă Mântuitorul ne învaţă astfel, pentru ce nu ascultăm? Şi suntem mustraţi: ”Pentru ce îmi ziceţi Doamne, Doamne, dacă nu faceţi ce vă spun?” Căci nu neapărat a rosti un nume ne va salva, ci şi a recunoaşte că Domnul IISUS HRISTOS este Salvatorul Unic dat nouă, în care avem încredere şi ale cărui porunci le împlinim. Şi prin El singur putem ajunge la Părintele ceresc. Poate va fi prea târziu să rostim doar cu buzele, iar în viaţa nu am crezut în dumnezeirea Fiului, deşi este”deofiinţă”cu Tatăl! Căci cum e posibil ca născut din Tatăl , Fiul să nu fie şi El ”Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”-cum rostim de două mii de ani în CREDO?

Aşa ne adresăm şi părinţilor noştri: tată şi mamă!- ca fii ai lor- nu cu numele de buletin: ”Vezi, Niculae, că merg la şcoală!” Poate doar ca excepţii. Vecinii, străinii, îi spuneau pe nume părintelui meu: ”Vezi, Niculae, să-ţi plăteşti impozitele!” (Dumnezeu să-l odihnească pe bietul tata!) Dacă suntem cu adevărat fii ai Tatălui ceresc, atunci îl vom chema cu acest nume pe care ni L-a dat Stăpânul HRISTOS: ”Tată, Părinte, Tăticule!”- precum zicem în rugăciune şi în cântece de cerere şi slavă: ”Scapă-Mă Părinte, Tată Sfânt de sus/ Pentru jertfa Crucii, Fiului Tău Sfânt…” sau căutăm ceva nume tainice, fiindcă nu-I suntem fii, ci străini?

O, nu mai rătăciţi cei rătăciţi, căci e destul. Nu mai răstălmăciţi Scriptura după ”interpretările” celor care vă conduc, căci aţi ajuns să vă opuneţi singurului lucru pe care îl mai aveţi (luat şi el din Biserică): SCRIPTURA! SOLA SCRIPTURA. Aţi ajuns a spune prin broşuri că steaua magilor a fost…lucru diavolesc, că doară stelele-s semne păgâne. Dar n-aţi citit că au venit aceia ca regi şi magi păgâni să se închine şi li s-a arătat pre mintea lor stea, dar s-au întors creştini după închinare şi li s-au arătat înger, care le-a arătat alt drum spre ţara lor. Şi nu vor tot aceia- să sărbătorească acest eveniment suprem al istoriei: venirea lui Dumnezeu între oameni, NaştereaDomnului- dar zilele lor de naştere le sărbătoresc cu fast destul.

Doamne, deeschide mintea şi inima tuturor, să te slăvească întru călăuzirea Duhului Sfânt spre ceeace ne învaţă Biserica dreptmăritoare, moştenire de la Sfinţii Părinţi din vechime şi din toate vremurile, ca să nu mai fie atâta rătăcire şi sminteală în această nefericită lume!.