Cine este Dumnezeu?Cum ni se descoperă?În ce constă viața veşnică?Şi cum putem să-l cunoaştem

Textul evangheliei duminicii acesteia este luat din evanghelia de după sf.ev Ioan cap.17,versetele 1-13,şi iată ce ne spune:,,În vremea aceea, ridicându-şi ochii Săi către cer, Iisus a cuvântat: Părinte, a venit ceasul! Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine, precum I-ai dat stăpânire peste toată făptura, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui; iar viaţa veşnică este aceea ca să Te cunoască pe Tine, singurul, adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ şi am săvârşit lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac. Şi acum Mă preamăreşte Tu, Părinte, la Tine însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. An făcut cunoscut numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume; ai Tăi erau, şi Mi i-ai dat Mie şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor; iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut acum că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceştia pe care Mi i-ai dat, căci ei sunt ai Tăi, şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele, şi M-am preamărit în ei. Mult nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău; pe cei care Mi i-ai dat, i-am păzit şi nici unul dintre ei n-a pierit, decât numai fiul pierzării, pentru ca să se împlinească Scriptura. Acum însă Eu vin la Tine şi acestea le grăiesc cât sunt în lume, pentru ca bucuria Mea s-o aibă deplin în ei.
1)Cine este Dumnezeu ?Este o întrebare pe care ne-o punem şi cre că nu este om pe pământ care să nu-şi fi pus întrebarea „există Dumnezeu?” Şi nu este om care să nu creadă într-o formă sau în alta în Dumnezeu.Fiecare om are propria lui închipuire despre Persoana lui Dumnezeu şi nimeni nu se poate îndoi de adevărul că se află în faţa unei Puteri pe care mintea omenească nu o poate înţelege.În Evanghelia acestei duminici, Iisus se roagă pentru Sine, pentru apostoli şi pentru toţi credincioşii, arătându-ne şi care este drumul care ne duce în veşnicie: „Şi aceasta este viaţa veşnică, să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (In 17,3- 4).Dar cine este Dumnezeu? Numele dat Fiinţei supreme spirituale, personale, eterne, care a creat lumea văzută şi nevăzută şi care este purtătorul de grijă a acestei lumi. Este unul în Fiinţă dar întreit în Persoane – Tatăl este cel care a creat lumea, Fiul cel care a restaurat-o, iar Duhul Sfânt o conduce spre desăvârşire.Dacă în Vechiul Testament Dumnezeu i-a spus lui Moise să le spună fiilor lui Israel pentru că aceştia nu îi cunoşteau numele lui: Eu sunt cel ce sunt – în Noul Testament numit: Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul.Iar între atributele lui Dumnezeu se amintesc că El este: sfânt, iubitor, credincios făgăduinţelor Sale, drept, atotputernic, prezent, plin de milă şi mântuitor.Dumnezeu este iubire şi lumină, adevăr, dreptate, bunătate, îndelung răbdător şi iertător, dar este şi drept judecător, răsplătind fiecăruia, după faptele sale. El este Duh şi vrea să i ne închinăm în Duh şi adevăr.
2)Cum ni se descoperă Dumnezeu? -Să nu uităm că Dumnezeu nu vrea doar -să fie înţeles, ci şi crezut, iar pentru a fi crezut s-a descoperit omului în cel puţin trei lucruri:
a. prin creaţia Sa – pentru că Dumnezeu nu este natură, ci natura este lucrul mâinilor Sale şi îi poartă de grijă pentru că face să răsară soarele peste răi şi buni şi trimite ploaie peste drepţi şi peste păcătoşi .
- b-prin venirea Fiului Său pe pământ, care în Betleem a luat chip de om, iar pe Golgota s-a revelat însuşi Dumnezeu pentru că pământul s-a cutremurat şi întuneric mare s-a făcut peste tot pământul, iar atunci s-a arătat o parte din puterea lui Dumnezeu;
c. prin cuvântul Său, Sf. Scriptură este cartea răspândită în cele mai multe limbi şi dialecte. Bărbaţi sfinţi au scris şi au mărturisit despre existenţa şi voia lui Dumnezeu.
3)În ce constă viața veşnică Dacă am fost atenți la textul sfintei evanghelii pentru prima dată Iisus ne spune în ce constă viața veşnică.Spre existența veşnică toți ne îndreptăm indiferent că ne place sau nu,că vrem sau nu vrem,că credem sau nu,că acceptăm sau nu.Dar ea nu v-a însemna acelaşi lucru pentru fiecare.Pentru cei ce L-au urmat v-a însemna veşnica comuniune cu Dumnezeu,iar pentru cei ce nu L-au urmat v-a însemna veşnicul regret pentru că nu pot să aibă parte de comuniunea cu Dumnezeu.Viața veşnică nu este o noțiune abstractă-ea este o realitate-şi ea constă în cunoaşterea şi recunoaşterea lui Dumnezeu –Tatăl,ca singur Dumnezeu adevărat,dar şi a lui Iisus Hristos ca trimis pe pământ.
4)Cum putem să-L cunoaştem pe Dumnezeu?-pe cale naturală şi supranaturală
În cărţile de teologie se vorbeşte despre modul prin care credinciosul poate să-L cunoască pe Dumnezeu.Există, astfel, cunoaşterea naturală – cu ajutorul minţii şi a raţiunii şi la aceasta toţi putem ajunge, „încă de la facerea lumii cele nevăzute ale Lui, prin cugetare se văd din făpturi – Romani 1,20.Cugetând creația,universul poți uşor să ajungi la idea unui Dumnezeu.Mai este apoi cunoaşterea supranaturală – prin revelaţie, iar ca să-L cunoşti pe Dumnezeu este nevoie de credinţă.Contemplând şi observând legile acestui univers,ajungi la ideea unui Creator,pentru că cineva trebuia să fi creat acest univers-pentru că nimic nu e la întâmplare.Această armonie l-a făcut pe Voltaire să spună:,,universul mă –nspăimântă/ şi nu pot gândi măcar/ cum poate exista ceasul/ fără de ceasornicar.Cunoaşterea lui Dumnezeu din împrejurările concrete ale vieții -pe lângă cunoaşterea naturală şi cunoaşterea supranaturală mai este – cunoaşterea lui Dumnezeu din împrejurările concrete ale vieţii – care este cunoaşterea din acţiunea sa providenţială cu fiecare în parte. Acest mod de cunoaştere din necaz, suferinţă sau clipele grele ale vieţii.Dar cum? În necaz poţi să-L cunoşti pe Dumnezeu, în suferinţă, în decepţii, în insuccese, în bolile proprii şi ale celor dragi sau chiar în decese – mai poţi să-L cunoşti pe Dumnezeu?Dar există o cunoaştere când El ni se pare că ne-a părăsit, unii chiar se îndoiesc întrebându-se: oare Dumnezeu mai există?Dar în suferinţe, insuccese, boli, dezamăgiri ajungi să-L cunoşti pe Dumnezeu cum nu-L cunoşti în celelalte împrejurări.Pe Dumnezeu îl cunoaştem în mustrările de conştiinţă, ca obiect de ştergere a lacrimii, în boală ca doctor, iar în rătăcire ca Cel care te caută.Slăbănogul de la Vitezda a ajuns să-L cunoască pe Acela care nu lasă pe nimeni singur,orbul de duminica trecută a ajuns să vadă totul adică trupeşte şi sufleteşte,lumea şi pe Creatorul ei. Apostolul Pavel a ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu prin necaz, pentru că puterea Lui Dumnezeu nu o cunoşti doar în mărire, ci şi în lipsuri şi încercări.Psalmul 101 – „întru necazul meu către Domnul am strigat” - în necazuri, suferinţe, rătăciri îl putem cunoaşte pe Dumnezeu ca pe Acela care, atunci când suferi mai mult, te ocroteşte. Ca mesaj al acestei evanghelii am putea să spunem că Dumnezeu ni se descoperă fiecăruia dintre noi şi putem să-l cunoaştem din experiența noastră personală :ne-a dat viață ,ne dă
sănătate,înțelepciune,ca să deosebim binele de rău,ne-a mai încă o zi ca să ne putem căi de păcate,dar ne atenționază că ar ar fi bine să ne îndreptăm privirea spre El şi exemplele ar putea continua.În încheierea acestei meditații m-aş opri la spusele părintelui Dumitru Stăniloaie care zicea:,,omul care se roagă priveşte spre Dumnezeu iar Dumnezeu priveşte spre el,important este ca noi să privim spre Dumnezeu că oricum Dumnezeu priveşte spre noi.Amin!