Părintele Vasile Beni: Sfântul Nicolae a înțeles că mai fericit este a da decât a lua

Trăim într-o lume care ne spune mereu să adunăm: lucruri, bani, poziții, like-uri și laude. Dar cu cât luăm mai mult doar pentru noi, cu atât inima devine mai săracă. Sfântul Nicolae ne învață adevărul simplu că fericirea nu se cumpără – se dăruiește...         

Dragii și bunii noștri credincioși!

         Ziua de 6 decembrie este înscrisă în calendarul nostru creştin ca fiind pomenit Sfântul ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei.  Mulţi dintre noi cunoaştem amănunte privind viaţa şi slujirea Sfântului Nicolae, că el este „Moşul” care aduce daruri la copii în noaptea de 5 spre 6 decembrie, punându-le discret în papuci, ghetuţe sau bocanci. Sfântul Nicolae este un personaj real din istoria Bisericii, devenit peste timp simbol al bunătății sufletului, fiind numit „chip al blândeților”, mai ales pentru că a îmbinat smerenia cu dărnicia.

         S-a născut în localitatea Patara în jurul anului 272, din părinți bogați, atât din punct de vedere spiritual, cât și material, care purtau numele de Teofan și Nona. Încă din copilărie, Sfântul Nicolae (biruitor de popor) a dat semne de comportament spiritual excepţional, iar în timpul tinereţii s-a remarcat prin purtare aleasă, post, discernământ şi viaţă duhovnicească intensă. A studiat la cele mai bune şcoli, unde s-a remarcat prin inteligenţa sa, iar în bisericile în care intra uimea pe toţi prin blândeţe şi nobleţe sufletească.

       Cum a fost ales arhiepiscop Nicolae. Tradiţia spune că după moartea unchiului său, Dumnezeu s-a arătat în vis unui episcop bătrân, pe care l-a îndemnat să pună arhiepiscop pe primul bărbat care va intra a doua zi în biserică. Nicolae a refuzat la început această funcţie, însă Mântuitorul i s-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia şi îndemnându-l să primească noua demnitate. Ca arhiepiscop, Sfântul Nicolae s-a îngrijit cu mare atenţie ajutând  pe săraci, i-a primit pe cei păcătoşi, a apărat credinţa de erezii şi de persecutorii păgâni.      

      Sfântul Nicolae a participat la primul sinod ecumenic din anul 325 de la Niceea unde au participat 318 episcopi din toată lumea şi unde s-a combătut erezia lui Arie, iar el a fost cel mai vehement apărător al învăţăturii despre Mântuitorul Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat, fiind primul care a vorbit despre cinstirea Maicii Domnului în Biserică. Adică, a-L recunoaşte pe Mântuitorul Iisus Hristos ca fiu al lui Dumnezeu întrupat presupune, implicit, a o recunoaşte pe Maica Domnului ca Născătoare de Dumnezeu. De unde învăţăm că nu putem rupe „Histologia de Mariologie“.

        Cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Mai fericit este a da decât a lua” (Faptele Apostolilor 20, 35) nu a rămas pentru Sfântul Ierarh Nicolae doar o vorbă frumoasă din Scriptură, ci a devenit legea vieții sale. El a înțeles că adevărata bucurie nu vine din ceea ce strângem pentru noi, ci din ceea ce dăruim altora. Nu banii, nu faima, nu puterea aduc pace în inimă – ci iubirea pusă în faptă.

        Sfântul dăruirii tainice. Cea mai cunoscută faptă a sa este milostenia făcută în ascuns celor trei fete sărace. Noaptea, tainic, a aruncat aur în casa lor, nu pentru a fi lăudat, ci pentru a le salva de la rușine și lipsă.      Sfântul Nicolae nu a vrut slavă omenească, ci slava lui Dumnezeu. El ne arată că darul adevărat nu se face pentru aplauze, ci pentru ca durerea cuiva să fie alungată. A dat fără să știe cineva. A ajutat fără să fie văzut. A mântuit fără să fie lăudat. El nu a căutat să fie văzut, pentru că știa cuvântul Domnului: „Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta”. Și toate le făcea având înainte chipul lui Hristos Cel Răstignit, Care, după cuvântul Evangheliei, „S-a dat pe Sine pentru viața lumii”.

     Ce ne cere nouă Sfântul Nicolae? Nu ne cere să facem minuni. Nu ne cere să dăm tot ce avem. Ne cere să dăm din ceea ce suntem: Să dăm o mână de ajutor când vedem un om căzut. Să dăm iertare când suntem răniți. Căci toate acestea se scriu în Cartea vieții înaintea lui Dumnezeu.

   Părintele Cleopa Ilie spunea: „Milostenia este mama dragostei și scară către cer. Cine dă săracului, lui Hristos Îi împrumută”. Sfântul Nicolae a dăruit și a câștigat veșnicia pentru că „Omul devine persoană adevărată numai simțindu-se responsabil pentru celălalt” spunea sfântul părinte Dumitru Stăniloae.

     Este bine să ne reamintim că o parte din moaştele Sfântului Nicolae şi anume mâna sa cea dreaptă se află în Biserica Sf.Gheorghe din București, ctitoria marelui domn creștin și mucenic Constantin Brâncoveanu. De aceea, spre încheiere, să zicem şi noi în filă de acatist: „Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!” Amin!

Vă dorim ani mulți și binecuvântați tuturor sărbătoriților, să nu uităm ca sus să avem inimile, iar Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl  și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!

Pr. Vasile Beni