Preot Vasile Beni: Blând zâmbeşte din icoană Cuviosul Niculaie (Octavian Goga, poezia Pace)

Prima sărbătoare pe care o avem în luna decembrie este cea închinată unuia dintre cei mai iubiți sfinți și este o sărbătoare mult așteptată și în special de cei mici. Puţini creştini cunosc amănunte privind viaţa şi slujirea sfântului Nicolae, însă credem că toţi ştiu că el este „Moşul” care aduce daruri la copii în noaptea de 5 spre 6 decembrie, punându-le discret în papuci, ghetuţe sau bocanci. Sfântul Nicolae este un personaj real din istoria Bisericii, devenit peste timp simbol al bunătății sufletului, fiind numit „chip al blândeților”, mai ales pentru că a îmbinat smerenia cu dărnicia. Sfântul Ierarh Nicolae este un sfânt cinstit de toată creştinătatea. Cinstirea sa este uneori mai mare decât a unora dintre Apostoli. A strălucit prin bunătate şi înţelepciune. Pentru multa sa bunătate a fost ales arhiereu, pentru dreapta credinţă a fost prins şi întemniţat împreună cu alţi creştini, primind de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Sfântul Nicolae a fost un mare teolog şi un episcop pragmatic, intervenind în eparhia sa ori de câte ori era nevoie. A fost un om de o foarte mare cultură teologică, o autoritate în domeniu şi un om cu un profil moral model.                                                                

Viaţa Sfântului Nicolae este foarte puţin cunoscută.Se știe că s-a născut în localitatea Patara în jurul anului 272, din părinți bogați atât din punct de vedere spiritual cât și material care purtau numele de Teofan și Nona. Încă din copilărie, Sfântul Nicolae (biruitor de popor) a dat semne de comportament spiritual excepţional, iar în timpul tinereţii s-a remarcat prin purtare aleasă, post, discernământ şi viaţă duhovnicească intensă. A studiat la cele mai bune şcoli, unde s-a remarcat prin inteligenţa sa, iar în bisericile în care intra uimea pe toţi prin blândeţe şi nobleţe sufletească. Întrucât unchiul său era episcop la Patara, Nicolae a stat o vreme la Mănăstirea Patara, unde a devenit preot. După moartea părinţilor săi, Teofan şi Nona, Nicolae a renunţat la toată averea pe care aceştia i-au lăsat-o, a  împărţit-o celor săraci.                                                                  

Sfântul Nicolae a fost ales Episcop după moartea unchiului său în fruntea acestei eparhii, în urma unei minuni. Tradiţia spune că Dumnezeu s-a arătat în vis unui episcop bătrân, pe care l-a îndemnat să pună arhiepiscop pe primul bărbat care va intra a doua zi în biserică. Nicolae a refuzat la început această funcţie, însă Mântuitorul i s-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia şi îndemnându-l să primească noua demnitate.                         

Ca arhiepiscop, Sfântul Nicolae a avut o activitate deosebită. S-îngrijit cu mare atenţie de păstoriţii săi, fiind tot timpul acolo unde era nevoie de el. A ajutat pe săraci, i-a primit pe cei păcătoşi, a apărat credinţa de erezii şi de persecutorii păgâni, el însuşi fiind chinuit de soldaţii împăraţilor Diocleţian şi Maximian, care au încercat să distrugă creştinismul şi să reintroducă religiile păgâne. El a continuat să apere legea lui Hristos, mergând prin cetate şi distrugând toate statuile zeilor la care se închinau păgânii .În jurul anului 305 a fost întemniţat, dar atunci când pe tronul Imperiului Bizantin a urcat Constantin cel Mare (305-335), Sfântul Nicole a fost eliberat, iar creştinii nu au mai fost persecutaţi.               Sfântul Nicolae este cel mai ecumenic sfânt - pentru că ţine de Biserica nedespărţită, adică Biserica Sinoadelor ecumenice, aşa cum o numeşte PS Kallistos Ware. A fost un om a cărui autoritate era recunoscută în toată Biserica de la vremea respectivă. Este ecumenic şi pentru că este un sfânt cinstit în toată creştinătatea. Chiar şi în tradiţia creştină, de tip protestant, de exemplu, unde s-a interzis cinstirea sfinţilor, Sfântul Nicolae a continuat să fie cinstit. El apare peste tot ca o figură proeminentă, care excelează în generozitate, în bunătate. Din acest motiv a şi fost pus în legătură cu Crăciunul. Şi tocmai de aceea se spune că sărbătorile de iarnă încep la Sfântul Nicolae, care este modelul uman al dărniciei lui Dumnezeu - Creatorul, care dă pe Fiul Său lumii la timpul potrivit, adică la Crăciun. Pe lângă faptul că este un sfânt ecumenic, este şi un mare teolog şi apărător al credinţei. Îndreptător al credinţei, pentru că el a fost cel mai vehement apărător al învăţăturii despre Mântuitorul Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat, la Sinodul I Ecumenic.                                      

Primul care a vorbit despre cinstirea Maicii Domnului în Biserică        

Această adunare sau „Sinod” din anul 325, la care au participat 318 episcopi din toată lumea, a fost convocată la Niceea de Constantin cel Mare, pentru a combate erezia lui Arie. A fost unul dintre foarte puţinii care au luat cuvântul la Sinodul I Ecumenic. Se spune despre Sfântul Nicolae că a condamnat erezia lui Arie, iar această condamnare a fost atât de vehementă, atât de convingătoare şi el a fost atât de supărat de atitudinea lipsită de credinţă a lui Arie, încât l-ar fi pălmuit chiar pe acesta. Faptul că a apărat-o pe Maica Domnului ni-l arată pe Sfântul Nicolae ca teolog şi ca cel care a vorbit pentru prima dată despre cinstirea Maicii Domnului în Biserică. Adică, a-L recunoaşte pe Mântuitorul Iisus Hristos ca fiu al lui Dumnezeu întrupat presupune, implicit, a o recunoaşte pe Maica Domnului ca Născătoare de Dumnezeu. Deci, nu putem rupe „hristologia de mariologie“.

Sfântul Nicolae a făcut minuni chiar din timpul vieţii sale. Şi tot ceea ce ştim despre el se găseşte în Acatistul său. Este vorba de o expunere a minunilor pe care le-a săvârşit, dar și de profilul său moral.Să ne oprim la câteva minuni:    

1)În timpul călătoriei spre Ţara Sfântă, o furtună puternică i-a speriat pe cei din corabie, crezând că vor muri. Dar Sfântul Nicolae i-a îndemnat pe toţi să se roage lui Dumnezeu, iar furtuna s-a oprit. Tot atunci, Sfântul Nicolae a înviat un tânăr corăbier care căzuse de pe catarg şi se înecase.                

2) Sfântul Ierarh Nicolae a salvat Mira Lichiei de foamete, arătându-se în vis unui negustor italian pe care l-a îndemnat să vină să-şi vândă grâul în cetatea Mirei.                                                                                       

3)Mai este minunea cu acel bărbat care avea trei fete şi care fusese, probabil, bogat, dar care a ajuns într-o situaţie economică delicată. Soluţia ieşirii din această situaţie era să-şi ofere fetele spre desfrânare. Se spune că seara, ori de câte ori gândul acesta îi revenea omului respectiv, Sfântul Nicolae, care era episcopul locului, arunca, în taină, o pungă cu galbeni în curtea lui, astfel încât să aibă cu ce să trăiască şi să nu dea fetele spre pierzare.                         

4) Mai este o minune legată de împăratul Constantin şi trei tineri, cărora li se spune voievozi. Erau un fel de guvernatori locali care au fost acuzaţi pe nedrept de complot împotriva împăratului. Erau închişi şi urmau să fie decapitaţi. Dar seara, Sf. Nicolae i-a apărut în vis împăratului, spunându-i că sunt nevinovaţi. Înspăimântat de această viziune, împăratul i-a eliberat. Aproape în toate aceste intervenţii ale Sfântului Nicolae se vede că cei ajutaţi sunt persoane tinere şi probabil din acest motiv Sf. Nicolae a fost tratat şi cinstit ca un mare ajutător al tinerilor. Datorită minunilor pe care le-a făcut, Sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar şi al marinarilor, al brutarilor, al fetelor nemăritate, al celor acuzaţi pe nedrept. Un lucru deosebit de important care trebuie cunoscut în legătură cu sfântul Nicolae este faptul că în țara noastră se află o parte din moaștele sale și anume mâna sa cea dreaptă în Biserica sf.Gheorghe din București, ctitoria marelui domn creștin și mucenic Constantin Brâncoveanu. De aceea, spre încheiere, să zicem: „Pentru rugăciunile sfântului ierarh Nicolae, Doamne Iisuse Hristoase Fiule a lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește și pe noi păcătoșii”. Amin!

La mulți ani tuturor sărbătoriților !