Pr. Vasile Beni: Viaţa Sfântului Ierarh Nicolae, mare făcător de minuni

Dragii noştri credincioşi!

Ziua de 6 decembrie este înscrisă în calendarul nostru creştin ca fiind pomenit Sfântul ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei.

 Mulţi dintre noi cunoaştem amănunte privind viaţa şi slujirea Sfântului Nicolae, că el este „Moşul” care aduce daruri la copii în noaptea de 5 spre 6 decembrie, punându-le discret în papuci, ghetuţe sau bocanci. Sfântul Nicolae este un personaj real din istoria Bisericii, devenit peste timp simbol al bunătății sufletului, fiind numit „chip al blândeților”, mai ales pentru că a îmbinat smerenia cu dărnicia.

 Că el este sfântul blând şi bun care priveşte cu dragoste către toţi din icoana sa, icoană prezentă nu numai în biserică, ci şi în casele creştinilor râvnitori. De aceea pe bună dreptate poetul nostru Octavian Goga a imortalizat această imagine când a spus, la finele poeziei Pace: „Blând zâmbeşte din icoană/Cuviosul Niculaie.

S-a născut în localitatea Patara în jurul anului 272, din părinți bogați, atât din punct de vedere spiritual, cât și material, care purtau numele de Teofan și Nona. Încă din copilărie, Sfântul Nicolae (biruitor de popor) a dat semne de comportament spiritual excepţional, iar în timpul tinereţii s-a remarcat prin purtare aleasă, post, discernământ şi viaţă duhovnicească intensă. A studiat la cele mai bune şcoli, unde s-a remarcat prin inteligenţa sa, iar în bisericile în care intra uimea pe toţi prin blândeţe şi nobleţe sufletească.

Cum a fost ales arhiepiscop Nicolae. Tradiţia spune că după moartea unchiului său, Dumnezeu s-a arătat în vis unui episcop bătrân, pe care l-a îndemnat să pună arhiepiscop pe primul bărbat care va intra a doua zi în biserică. Nicolae a refuzat la început această funcţie, însă Mântuitorul i s-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia şi îndemnându-l să primească noua demnitate. Ca arhiepiscop, Sfântul Nicolae s-a îngrijit cu mare atenţie ajutând  pe săraci, i-a primit pe cei păcătoşi, a apărat credinţa de erezii şi de persecutorii păgâni.      

Sfântul Nicolae este cel mai ecumenic sfânt - pentru că ţine de Biserica nedespărţită, adică Biserica Sinoadelor ecumenice, aşa cum o numeşte PS Kallistos Ware. A fost un om a cărui autoritate era recunoscută în toată Biserica de la vremea respectivă. Chiar şi în tradiţia creştină, de tip protestant, de exemplu, unde s-a interzis cinstirea sfinţilor, Sfântul Nicolae a continuat să fie cinstit. El apare peste tot ca o figură proeminentă, care excelează în generozitate, în bunătate.

Sfântul Nicolae a participat la primul sinod ecumenic din anul 325 de la Niceea unde au participat 318 episcopi din toată lumea şi unde s-a combătut erezia lui Arie, iar el a fost cel mai vehement apărător al învăţăturii despre Mântuitorul Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat, fiind primul care a vorbit despre cinstirea Maicii Domnului în Biserică. Adică, a-L recunoaşte pe Mântuitorul Iisus Hristos ca fiu al lui Dumnezeu întrupat presupune, implicit, a o recunoaşte pe Maica Domnului ca Născătoare de Dumnezeu. De unde învăţăm că nu putem rupe „Histologia de Mariologie“.

Este bine de ştiut că o parte din moaştele Sfântului Nicolae şi anume mâna sa cea dreaptă se află în Biserica Sf.Gheorghe din București, ctitoria marelui domn creștin și mucenic Constantin Brâncoveanu. De aceea, spre încheiere, să zicem şi noi în filă de acatist: „Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!” Amin!

 La mulți ani, tuturor sărbătoriților!