Părintele Vasile Beni: Sfântul Nicolae, moşul blând şi bun, aducător de daruri

             În Amintiri din copilărie, Ion Creangă amintește de  ”Calul Bălan și de Sfântul Nicolai” ca o pedeapsă pentru fiecare greșeală.

                     Dragii și bunii noștri credincioşi!

         Sinaxarul este o carte religioasă care descrie viețile sfinților. Primul sinaxar privind viaţa Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, a fost scris în 847 de patriarhul Metodie al Constantinopolului, pe baza tradiţiilor care circulau în timpul său. Timp de cinci sute de ani, viaţa sfântului a fost – dacă putem spune aşa – oarecum necunoscută. Potrivit acestui sinaxar, Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut în jurul anului  272, în oraşul Patara, (Asia Mică), iar părinţii purtau numele de Teofan și Nona. Încă din copilărie,  Sfântul Nicolae (biruitor de popor) s-a remarcat prin purtare aleasă, post, discernământ şi viaţă duhovnicească intensă. După moartea părinţilor săi, Teofan şi Nona, Nicolae a renunţat la toată averea pe care aceştia i-au lăsat-o, şi a împărţit-o celor săraci.

                   Una dintre cele mai frumoase sărbători pe care în special copiii o așteaptă este sărbătoarea sfântului Nicolae. Luna decembrie am putea spune că este mai specială pentru fiecare dintre noi pentru că este numită şi luna cadourilor, pentru că Dumnezeu îl trimite pe Fiul Său în lume: „Să se nască şi să crească, să ne mântuiască”.

       Despre Sfântul Nicolae cu toţi ştim că el este „Moşul” care aduce daruri la copii în noaptea de 5 spre 6 decembrie, punându-le discret în papuci, ghetuţe sau bocanci.

       Sfântul Nicolae este un personaj real din istoria Bisericii, devenit peste timp simbol al bunătății sufletului, fiind numit „chip al blândeților”, mai ales pentru că a îmbinat smerenia cu dărnicia.  De aceea, pe bună dreptate, poetul nostru Octavian Goga, privind spre icoană, a imortalizat această imagine când a spus, la finele poeziei Pace: „Blând zâmbeşte din icoană/Cuviosul Niculaie”.

       Cum a fost ales arhiepiscop Nicolae. Fericitul Nicolae avea un unchi episcop, care, văzându-i bunele obiceiuri, a sfătuit pe părinţii săi să-l îndrepte spre slujirea Bisericii. La scurtă vreme, la vârsta de 23 de ani a fost hirotonit preot. Ca preot, Nicolae trăia cu post şi rugăciuni şi îngrijea de turma sa.

       Tradiţia spune că, după moartea unchiului său, Dumnezeu s-a arătat în vis unui episcop bătrân, pe care l-a îndemnat să pună arhiepiscop pe primul bărbat care va intra a doua zi în biserică. Nicolae a refuzat la început această demnitate, însă Mântuitorul i s-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia şi îndemnându-l să primească noua demnitate.

     Sfântul Nicolae este cel mai ecumenic sfânt pentru că ţine de Biserica nedespărţită, adică Biserica Sinoadelor ecumenice,  este un sfânt cinstit în toată creştinătatea. Chiar şi în tradiţia creştină, de tip protestant, de exemplu, unde s-a interzis cinstirea sfinţilor, Sfântul Nicolae a continuat să fie cinstit.  Sfântul Nicolae a participat la primul sinod ecumenic din anul 325 de la Niceea unde au participat 318 episcopi din toată lumea şi unde s-a combătut erezia lui Arie, iar el a fost cel mai vehement apărător al învăţăturii despre Mântuitorul Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat, fiind primul care a vorbit despre cinstirea Maicii Domnului în Biserică.

        Este bine de ştiut că o parte din moaştele Sfântului Nicolae şi anume mâna sa cea dreaptă se află în Biserica Sfântul Gheorghe din București, ctitoria marelui domn creștin și mucenic Constantin Brâncoveanu.

 În Amintiri din copilărie, Ion Creangă amintește de  ”Calul Bălan și de Sfântul Nicolai” ca o pedeapsă pentru fiecare greșală..:”….Şi ne pomenim întru una din zile că părintele vine la şcoală şi ne aduce un scaun nou şi lung, şi, după ce-a întrebat de dascăl, care cum ne purtam, a stat puţin pe gânduri, apoi a pus nume scaunului „Calul Bălan" şi l-a lăsat în şcoală….Şi a pus părintele pravilă şi a zis că în toată sâmbata să se procitească băieţii şi fetele, adică să asculte dascălul pe fiecare de tot ce-a învăţat peste săptămână; şi câte greşele va face să i le însemne cu cărbune pe ceva, iar la urma urmelor, de fiecare greşală să-i ardă şcolarului câte un Sfânt-Nicolai. Atunci copila părintelui, cum era sprinţară şi plină de incuri, a bufnit de râs. Păcatul ei, sărmana! - Ia poftim de încalecă pe Bălan, jupâneasă! zise părintele, de tot posomorât, să facem pocinog sfântului Nicolai cel din cuiu. Şi cu toată stăruinţa lui Moş Fotea şi a lui bădiţa Vasile, Smărăndiţa a mâncat papara, şi pe urmă şedea cu mânile la ochi şi plângea ca o mireasă, de sărea cămeşa de pe dânsa”.

Prin urmare învățăm că Sfântul Nicolae este moșul bun și blând aducător de daruri, dar și cel care pedepsește pentru fiecare greșală. La încheierea acestei meditații să ne rugăm și noi zicând: „Sfinte Nicolae, îţi mulţumim că nu ne-ai uitat nici în acest an! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”

 Vă doresc să fiți binecuvântați, ani mulți sărbătoriților și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni