A păcălit moartea pentru o vreme

Li Xi-fueng este o chinezoaică de 95 de ani. În ultima vreme se lovise cu capulm în cădere, de ceva şi nu se prea simţea bine. Mă rog ....şi vârsta, astfel că vecinul ei, Chen Quing-wang n-a mai văzut-o ieşind din casă. S-a dus să vadă ce e cu ea. A aflat-o fără suflare, prăbuşită. Astfel fiind, se făcură pregătiri să o înmormânteze. Procurară un sicriu şi o aşezară acolo, urmând ca după obiceiul de acolo, să o întoarcă în pământul în care ne întoarcem toţi.
Apropiindu-se a şasea zi, vecinul milos se duse să vadă pe răposată, dar când intră în casă, sicriul era gol, moarta nicăieri. Îngrozit, o apucă la goană, alertând vecinii. Veni haram de lume şi o găsiră în bucătărie, pregătind mâncare, aşezată pe un scăunel. Cu ochii holbaţi de mirare, oamenii o întrebară ce face, deşi vedeau bine cu ce se ocupă „moarta”: „Aşa greu am dormit şi mi s-a făcut foame” –spuse ea.
Medicii din provincia Guanxou au explicat că în situaţii de acest tip, numite „stări cataleptice”, bolnavul nu mai e conştient, pare că a murit, dar corpul rămâne cald, adică exact situaţia chinezoaicei noastre.
Noroc cu obiceiul de şase zile, fiindcă ar fi îngropat un om încă viu. Trebuie să spunem că în Orientul Mijlociu era obiceiul ca cel mort să fie îngropat în aceeaşi zi, cum a fost cazul lui Lazăr, relatat în Sf. Evanghelie după Ioan. Cum mormintele erau mai mult nişte nişe în solul calcaros, nu era o problemă excesiv de gravă. Dacă bolnavul se trezea, mai putea striga după ajutor. Se pare că şi la noi, în vestul ţării, cel presupus mort e îngropat în aceeaşi zi, după cum îmi relata cineva venit de la Pecica, lângă Arad, prin 1989.
În Evul Mediu exista o reală panică legată de spaima de a nu te trezi în sicriu sub pământ şi pentru aceasta se făceau toate verificările posibile::oglindă, înţepături, strângerea degetului mic etc. Şi...credem că bine făceau, după ce unele morminte excavate au arătat pe cei morţi cu faţa în jos.