Meditaţie la duminica a 20-a după Rusalii

Printre minunile săvârşite de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos spre a-Şi dovedi puterea Sa dumnezeiască se numără şi învierile din morţi.
Pe scurt, textul evangheliei ne spune că după ce Iisus a vindecat pe slujitorul sutaşului păgân şi a lăudat credinţa acestuia, a doua zi s-a dus într-o cetate nunită Nain, iar când s-a apropiat de porţile cetăţii scoteau un mort, singurul fecior al maicii sale, şi ea era văduvă. Plânsul femeii văduve care-şi pierdea pe unicul fiu L-a făcut pe Iisus să-i fie milă de ea şi I-a zis: „Nu mai plânge”, după care s-a adresat celui din sicriu zicând: „Tinere ţie zic scoală-te”, iar cel care fusese mort s-a ridicat şi a început să vorbească, iar cei care au fost martorii acestei minuni îl preamăreau pe Dumnezeu.
Din mesajul evangheliei acestei duminici putem învăţa cel puţin două lucruri: ce înseamnă moartea sufletească; chemarea şi porunca adresată tuturor tinerilor morţi duhovniceşte – „Tinere ţie îţi zic: scoală-te!”
1.Moartea sufletească este despărţirea sufletului de Dumnezeu, când acesta se îneacă în fărădelegi şi patimi. Moartea sufletească constă în pierderea harului dumnezeiesc de către creştin, ceea ce înseamnă întreruperea legăturii dintre el şi Dumnezeu. De aceea ps. David aflându-se în această stare se roagă: „Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine (ps.50, 15). Dar să fim atenţi că moartea sufletească poate avea mai multe sensuri: - este mort sufleteşte creştinul care crede că se poate mântui doar prin credinţă, dar Sf. Sc. ne spune: „căci credinţa fără fapte moartă este” (Iacob 2,26); - este mort sufleteşte cel care crede că pentru a se mântui e de ajuns să iubească pe Dumnezeu, dar Sf. Sc. zice: „pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său pe carel vede, nu poate să iubească pe Dumnezeu pe care nu-L vede”; - este mort sufleteşte cel care crede că spre a se mântui e de ajuns să nu facă răul, fără să fie nevoie să facă binele; - şi, nu în ultimul rând, este mort sufleteşte cel care crede că se poate mântui singur, neavând nevoie pentru aceasta nici de harul Sfintelor Taine, nici de Biserică.
2.Chemarea şi porunca adresată tuturor tinerilor morţi sufleteşte –„tinere ţie-ţi zic scoală-te”. Pe calea vieţii noastre întâmpinăm căderi, încercări, ispite, despărţiri, îndoieli… Toate par la un moment dat să asigure succesul apusului nostru spiritual. Însă apare în calea noastră CUVÂNTUL vieţii veşnice care ne prinde sufletul de mână şi-l învie zicând: „tinere ţie-ţi zic scoală-te”. Domnul ne cheamă să ne întoarcem de la moarte la viaţă aşa cum Saul din Tars, prigonitorul vieţii creştine, tot la un cuvânt al Mântuitorului „a înviat”. Şi în cazul tânărului din Nain, dar şi în cel a lui Saul, s-a arătat puterea harului lui Dumnezeu. De aceea trebuie să fim atenţi în lumea noastră marcată atât de profund de păcat, tinerii sunt înconjuraţi de mari ispite. De timpuriu, copiii ajung să petreacă o bună parte a timpului în afara familiei şi, de multe ori, părinţii n-au acordat suficientă atenţie formării copiilor lor. Sunt oameni, care confruntaţi cu roadele monstruoase ale lipsurilor , ca creştini şi ca părinţi, să nu-şi mai poată exercita influenţa asupra copiilor şi atunci singura speranţă pentru readucerea la viaţa duhovnicească a copiilor este intervenţia minunată a lui Iisus Hristos, cu condiţia să-L rugăm. Pildă ne este mama fericitului Augustin, căreia Sfântul Ambrozie i-a zis: „Nu se poate să piară fiul atâtor lacrimi”.
Evanghelia acestei duminici ne cheamă la o radicală metanoia – schimbare a minţii şi mentalităţii care să ne aducă la conştiinţa răspunderii imense pe care o avem în faţa lui Dumnezeu.
În concluzie, să medităm cel puţin asupra a trei lucruri: 1.Cât de viu este sufletul tău înaintea lui Dumnezeu în contextul celor spuse că moartea sufletească e despărţirea sufletului de Dumnezeu datorită păcatului – cât de viu este sufletul tău? 2.Cât de mult umbli tu, ca şi părinte, în poruncile lui Dumnezeu pe calea vieţii, cât de mult. 3.Cât de multă atenţie acorzi formării copiilor tăi din punct de vedere sufletesc, tu cât timp petreci cu copiii tăi?
pr.Vasile Beni