MEDITAȚIE LA DUMINICA A 20-A DUPĂ RUSALII

FIECARE DINTRE NOI AVEM DATORIA DE A SPUNE CELOR TINERI CĂ HRISTOS ÎI CHEAMĂ LA O NOUĂ VIAȚĂ ÎN HRISTOS ,CU HRISTOS-Dumnezeu ne vrea vii, nu morți-mesajul mitropolitului Bartolomeu
Textul evangheliei duminicii a douăzecea după rusalii este luat din evanghelia după sfântul apostol și evanghelist Luca din capitolul 7 versetele 11,până la 16.Este un text scurt dar cu profund mesaj creștin,care ne descrie o minune săvârșită de Iisus în ținutul Nainului și iată ce ne spune evanghelia:,,În vremea aceea s-a dus Iisus într-un oraş numit Nain, şi împreună cu Dânsul mergeau mulţi ucenici ai Lui şi popor mult. Iar când s-au apropiat de poarta oraşului, iată scoteau un mort, singurul fecior al maicii sale, şi era ea văduvă; iar din oraş popor mult era cu dânsa. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: nu mai plânge. Atunci, apropiindu-se, s-a atins de cosciug, iar cei care-l duceau au stat şi El a zis: tânărule, ţie îţi zic, scoală-te!Iar cel ce fusese mort s-a sculat în sus şi a început să vorbească. Iar Iisus l-a dat maicii sale. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: un prooroc mare s-a ridicat între noi, şi: Dumnezeu a cercetat pe poporul Său”.Pentru a ne fi mai ușor de înțeles mesajul pe care evanghelia vrea să ni-l transmit pentru noi creștinii mileniului trei ,haideți să împărțim evanghelia în două tablouri care ar putea avea ca titlu:convoiul morții și convoiul vieții.
1)Convoiul morții-lacrimi,durere,tristețe ,deznădejde-în primul tablou ni se descrie cum o mamă își conducea pe drumul cimitirului pe singurul copil și ea era văduvă.Și mulțime de oameni o însoțeau încercând parcă să-I împărtășească durerea,pentru că nimeni și nimic nu a mai putut să facă pentru ea-decât o simplă compasiune. Dacă ar fi să ne întrebăm cine este sau ce este copilul în viața fiecărei familii ,în puține cuvinte am putea spune că este cea mai de preț comoară,sprijinul și speranța bătrânețelor pentru părinți.Acest lucru am putea spune că îl ducea să-l îngroape și odată cu el și speranța bătrânețelor sale.
2)Convoiul vieții-în acest tablou îl întâlnim pe Iisus și am putea spune că se întâlnește viața cu moartea.Iisus este viața ,iar când se întâlnește cu femeia văduvă care era tristă și deznădăjduită-Iisus îi spune:,,nu mai plânge”.Ca oameni limitați în puteri ne întrebăm cum să-I spui nu mai plânge sau dacă îi spui oare poți să faci ceva mai mult?Este o întrebare la care mulți ar trebui să ne răspundem.Însă vedem că ceea ce omul nu a putut,poate să facă Iisus.Pentru că Iisus se atinge de coșciug și intră în dialog cu mortul zicând:,,tinere ție-ți zic scoală-te”.Și iarăși cred că ar fi momentul să ne întrebăm?-cum să intrii în dialog cu un mort?-iar răspunsul ar fi că Iisus vorbește cu sufletul tânărului.Acum este momentul în care se petrece minunea ,,pentru că cel care fusese mort s-a sculat în sus și a început să vorbească”.De unde iar am putea învăța că Iisus este stăpân atât asupra vieții cât și asupra morții-Iisus ne dovedește că există nemurire.Haideți să ne oprim la câteva dintre învățăturile care s-ar putea desprinde din această evanghelie:
-în care imagine a tabloului te găsăști,tu iubite tânăr-în atitudinea,faptele și felul vieții-ce răspândești?-lacrimi,deznădejde și durere-sau în convoiul vieții,care este scopul vieții tale? –găsește iubite tânăr un răspuns.
-Iisus îi vrea pe toți tinerii vii ,îi cheamă la o nouă viață,și nu numai pe ei ci și pe noi.
-dincolo de moarte ne așteaptă Iisus-care este calea ,adevărul și viața.
-Iisus nu te lasă să-ți îngropi niciodată speranța,întâlnirea neașteptată cu Dumnezeu pe unii îi mângâie(pe mamă),pe alții îi uimește.
-ce înseamnă să fii viu din punct de vedere spiritual?ne-o spune sf.ap.Pavel în epistola către efeseni:,,să vă dezbrăcați de viețuirea voastră de mai înainte,de omul cel vechi,care strică poftele cele amăgitoare,și să vă îmbrăcați în omul cel nou,cel după Dumnezeu,zidit întru dreptate și în sfințenia adevărului(efes.4.21)
-Dumnezeu poate să învie orice suflet indiferent de păcate-trebuie doar să vrem.Și în încheiere m-aș opri la :
Mesajul mitropolitului Bartolomeu,, Dragii mei tineri, voi sunteți în floarea vârstei, trăiți-vă tinerețea! E a voastră! Și trebuie s-o trăiți înainte de a fi prea târziu, dar în limitele decenței și ale bunei cuviințe. Nu vă imaginați cât este de plăcut să-ți trăiești tinerețea fără ca mai târziu să-ți fie rușine sau să-ți pară rău de faptele pe care le-ai făcut. Dragii mei, păstrați-vă sănătatea sufletului, așa cum țineți cel puțin la sănătatea trupului vostru. Învățați-vă înainte de toate să aveți spirit de discernământ, a deosebi între bine și rău, între sănătos și nesănătos, între folositor și nefolositor. Este începutul înțelepciunii voastre de tineri. Este în firea lucrurilor ca un tânăr să fie curios. Fiți curioși! Cât se poate de curioși. În știința voastră, în setea voastră de carte, în setea voastră de educație, fiecare unde îl trage inima, dar nu lăsați curiozitatea să umble acolo unde este în primejdie. Oricât ai fi de curios, nu-ți vei pune mâna într-un cuib de vipere. La vârsta fragedă, vă pândesc anumite primejdii. Lipsa de discernământ, curiozitatea nesăbuită, viciile care se infiltrează încetul cu încetul. Dragii mei, vine o vreme când începi să bagi de seama că ai mers prea departe și că trebuie să te oprești. Dar vreau să vă spun acum un singur lucru, din ce în ce mai mult se dau semnale de alarmă în țara noastră că tinerii încep să devină toxicomani, să fie consumatori de droguri, țineți minte de la mine! Din orice deprindere rea și din orice viciu există o cale de întoarcere! De la consumul de droguri nu există cale de întoarcere! opriți-vă curiozitatea la pragul acestui mare pericol al vieții noastre sociale!Este un îndemn pe care ni-l cer și vremurile de astăzi în care în special tineretul este chemat la superficialitate, la frivolitate, la viața ușoară, la viața lipsită de preocupări stabile și serioase.Se vorbește de un tineret debusolat, care nu are niciun fel de ideal, care nu poate să-și facă un plan. Ei bine, scuturați-vă iubiții mei tineri și tinere, scuturați-vă de această superficialitate, de această comoditate a vieții și pătrundeți în firea voastră lăuntrică.Vă va prinde bine și acum, vă va prinde bine mai cu seamă mai târziu, atunci când vă vor veni bătrânețile și veți simți că vă este sfârșitul aproape și veți privi în urmă și veți constata că Dumnezeu v-a făcut viața cât pasul de-o palmă și că nu ați lăsat sau nu ați realizat mare lucru în urma voastră. Dar dacă vă veți cunoaște ființa întreagă, în adâncul ei, atunci vă puteți clădi o viață adevărată, puternică, solidă, rodnică și atunci către sfârșitul vieții veți putea să vă apropiați împăcați, nu de neant, ci de împărăția lui Dumnezeu, cu gândul că v-ați împlinit misiunea și v-ați trăit cu adevărat viața care trebuia trăită și care este una singură. Să vă pregătiți pentru primirea Împărăției lui Dumnezeu, care este printre noi, prin biserica lui Hristos și pe care o așteptăm în viața veacului ce va să vie, Amin!”
pr. Vasile Beni