Parc pentru copii sau grădină zoologică?

Cu o lună în urmă, Primăria Teaca a dat în folosinţă un frumos parc pentru copii şi nu numai, situat în centrul istoric al satului Teaca, în imediata vecinătate a Bisericii medievale Evanghelice. Alei pavate, arbori ornamentali abia plantaţi, bănci cu schelet metalic fixate în beton (pentru a nu fi furate), stâlpi ornamentali din metal, în vârful cărora lămpi electrice luminează feeric locul în orele serii până târziu. O bună parte a parcului aparţine copiilor cu tot ce au nevoie pentru a se distra. Până aici, toate bune şi frumoase, numai că, încă din prima zi de funcţionare a acestui frumos parc, loc de joacă şi de odihnă pentru cei de toate vârstele din Teaca şi nu numai: căsuţe, tobogane, „hinte” şi alte dotări specifice pentru distracţia celor mici, primii care le-au ocupat au fost nu prichindeii, ci zeci de vlăjgani de 16-20 de ani şi peste, care în numai câteva ore de „distracţie” le-au făcut aproape una cu pământul, fenomen care a continuat în fiecare zi, constructorul acestor module fiind chemat de nenumărate ori de cei de la Primărie pentru a le repara sau schimba. Apoi, încet-încet lucrurile s-au mai potolit în acest sens spre bucuria tuturor.

Cum o minune nu ţine mai mult de trei zile, a apărut un nou fenomen, specific comportamentului tinerilor de azi. Aleile pavate, străjuite de bănci, sunt acoperite zilnic de cojile provenite de la „bomboanele agricole” scuipate de tinerii care stau cocoţaţi în vârful băncilor. Deşi în jurul lor sunt amplasate coşuri de gunoi, iarba verde este acoperită de o grămadă de ambalaje din plastic, sticle golite de sucuri şi bere, pungi de toate felurile, toate oferind un tablou dezolant, de sălbăticie nu de parc. În orele târzii ale nopţii, când totul se linişteşte, câinii vagabonzi îşi fac apariţia adulmecând resturile lăsate de aceşti tineri cu acelaşi statut ca şi ei.

Primăria este decisă să ia măsuri urgente, în acest sens unul din paznicii plătiţi de cetăţenii din satul Teaca a fost „amplasat” şi el în acest obiectiv pentru a preveni aceste acte provocate de tineri certaţi cu cultura şi civilizaţia. Cei de la postul de poliţie locală încă nu ştiu spre cine să-şi îndrepte competenţele, statutul lor fiind, în curs de derulare. Părinţii acestor tineri, mulţi dintre ei ocupaţi cu timpul petrecut prin cârciumi în care îşi toacă banii europeni daţi ca subvenţie pentru nemuncă, privesc cu nepăsare „metafizică” comportamentul copiilor lor pe care i-au scăpat de sub control. Ce se poate oare spune despre asemenea tineri? Ei, nu sunt mai buni sau mai răi decât cei din trecut. Ei sunt doar nişte victime ale celor care au fost la putere. Când va veni vântul schimbării în această ţară care şi-a pierdut busola?