Părintele Vasile Beni: Sfântul Dimitrie ne cheamă să unim mereu credința mărturisită cu credința trăită

            Viața lui este o Evanghelie vie despre ce înseamnă credința adevărată — nu doar cea rostită cu buzele, ci trăită cu fapta, apărată cu sângele și pecetluită cu iubirea pentru Hristos

                  Dragii și bunii noștri credincioși!

Biserica noastră prăznuiește astăzi pe unul dintre cei mai mari și mai luminați mărturisitori ai lui Dumnezeu: Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, care a trăit în veacul al III-lea, în cetatea Tesalonicului.

Mărturisirea credinței din punct de vedere teoretic. Noi, creștinii, rostim la fiecare Sfântă Liturghie Crezul — „Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul...”.
Acesta este mărturisirea teoretică a credinței noastre, moștenită de la Sfinții Părinți și întărită de Sinoadele Ecumenice.
Dar crezul, oricât de frumos ar fi rostit, nu este complet dacă rămâne doar pe buze. El trebuie scris și în inimă, și în viață.

Mărturisirea credinței din punct de vedere practic. Sfântul Dimitrie nu doar că „a crezut” în Dumnezeu  ci a trăit ceea ce a crezut. Când împăratul Maximian a poruncit închinarea la idoli, el nu a tăcut, ci a mărturisit cu tărie: „Eu sunt ostaș a lui Hristos, Împăratul cerurilor!”

Aceasta este credința în practică credința care nu se ascunde, credința care nu se teme. În acel moment, viața lui Dimitrie a devenit un Crez viu:
„Cred în Dumnezeu – Tatăl, căci de El ascult mai mult decât de oameni;
Cred în Fiul – Hristos, pentru Care sunt gata să mor;
Cred în Duhul Sfânt, care îmi dă putere să mărturisesc chiar și în temniță”.

Din rugăciune – puterea mărturisirii. Sfântul Dimitrie era om al rugăciunii. Înainte de a fi ostaș al împăratului, era ostaș al lui Hristos prin post, prin lacrimi și prin cuvântul Evangheliei pe care îl propovăduia în taină.

În temniță, nu se plângea, ci se ruga. Rugăciunea lui era simplă, dar plină de încredere: „Doamne, primește jertfa mea și întărește pe cei ce Te mărturisesc!”

Această rugăciune s-a împlinit imediat prin tânărul Nestor, care, întărit de binecuvântarea Sfântului, a învins uriașul păgân Lie și a mărturisit credința în Hristos. Așadar, rugăciunea adevărată nu rămâne fără rod — ea naște curaj, lumină și credință și în alții.

Mărturisirea credinței în mijlocul lumii. Să privim acum la noi, cei de azi. Rostim Crezul la biserică, dar de multe ori îl uităm la poarta casei. Ne închinăm la icoane, dar ne rușinăm uneori să vorbim despre Dumnezeu în public. Ne numim creștini, dar uneori credința noastră se oprește la teorie.

Sfântul Dimitrie ne strigă din veacuri: „Credința nu se dovedește în cuvinte, ci în viață!”

El ne cheamă să fim și noi mărturisitori acolo unde suntem:
– în familie, prin iertare;
– la serviciu, prin cinste;
– în suferință, prin răbdare;
– în bucurie, prin recunoștință;
– în rugăciune, prin stăruință.

Așa cum el a izvorât mir din oasele sale, tot așa și noi putem izvorî bunătate și pace din inimile noastre, dacă trăim credința cu fapta.

Credința mărturisită și răsplătită. După moartea mucenicească, Dumnezeu a arătat lumii semnul biruinței. Trupul Sfântului Dimitrie a început să izvorască mir — un mir tămăduitor, cu bun miros, simbol al Duhului Sfânt care locuia în el.

Ce ne arată acest mir?Că nici o jertfă pentru Dumnezeu nu se pierde. Că mărturisirea credinței, chiar plină de suferință, se transformă în binecuvântare și lumină pentru ceilalți.

Așa cum Sfântul Dimitrie a fost izvor de mir, tot așa și fiecare creștin poate deveni izvor de bine prin cuvântul bun, prin fapta dreaptă, prin rugăciunea tainică.

Sfântul Dimitrie ne cheamă să unim mereu credința mărturisită cu credința trăită. Crezul nu este doar un text, ci un legământ cu Dumnezeu. Iar mărturisirea adevărată nu e doar cu buzele, ci cu viața.

Să-L rugăm, așadar, pe Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, să ne ajute:
– să mărturisim pe Hristos prin faptele noastre,
– să rămânem statornici în credință chiar când e greu,
– și să izvorâm și noi, în jurul nostru, bunătatea și pacea lui Dumnezeu.

    Vă dorim ani mulți și binecuvântați tuturor sărbătoriților, să nu uităm ca sus să avem inimile, iar Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu-Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți. Amin!

Pr. Vasile Beni