Preotul Vasile Beni: Despre sfinţi şi sfinţenie oamenii şi-au făcut diverse păreri. Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

          Despre sfinţi şi sfinţenie oamenii şi-au făcut diverse păreri.  Poate mulţi dintre noi înclinăm să credem că sfinţii sunt doar cei care fac minuni sau pustnicii. Dar dacă ne aruncăm privirea asupra calendarului, observăm că se pomenesc: cuvioşi, mucenici, militari, conducători, păcătoşi - şi exemplele ar putea continua. Am putea spune că sfinţi au existat şi există în istorie de toate categoriile: învăţaţi şi neînvăţaţi, bogaţi şi săraci.

 Un om sfânt este cel care face binele şi îl recunoaşte pe Dumnezeu ca stăpân al vieţii.  Un sfânt este un om cu viaţă aleasă, fără să aibă conştiinţa că este mai bun decât alţii. Sfinţii l-au iubit, mărturisit şi urmat pe Dumnezeu.

      Sfântul Dimitrie a trăit în cetatea Tesalonicului din Grecia, în a doua jumătate a veacului al treilea, în timpul împăraţilor romani Diocleţian şi Maximian. 

     Tatăl său a fost guvernator al Tesalonicului, iar mama a fost foarte credincioasă. L-au botezat în ascuns, iar în casă aveau două icoane: cu Mântuitorul şi cu Maica Domnului, în faţa cărora se rugau.

    Datorită aleselor sale calităţi, după moartea tatălui, a reuşit să ajungă guvernator al Tesalonicului. Însă, împăratul Maximilian, când îi oferă tânărului Dimitrie rangul de general în armata romană, îi dă și porunca de a persecuta pe creștini. Dimitrie recunoaște că singur împărat al cerului și al pământului este Iisus Hristos - Mântuitorul lumii. Iar mărturisirea acestui lucru l-a determinat pe împărat să îl arunce în închisoare.

        Împăratului Maximian îi plăceau luptele dintre gladiatori, de la circ. El se lăuda mai ales cu un gladiator puternic, numit Lie. Atunci, un tânăr creştin numit Nestor a mers în temniţa unde era Dimitrie şi i-a zis: Vreau să mă lupt cu Lie. Iar Sfântul Dimitrie, însemnându-l cu semnul cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci pe frunte, îi zise: „Şi pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi”. După întâlnirea cu Sfântul Dimitrie, Nestor, având credinţă în ajutorul şi în puterea cea nebiruită a lui Dumnezeu, porni cu îndrăzneală să se lupte cu Lie cel puternic şi birui mândria acestuia şi-l răpuse. Aflând că Sfântul Dimitrie a încurajat şi a întărit pe Nestor, prin rugăciunile sale către Dumnezeu cel adevărat, împăratul a trimis ostaşii să-l ucidă cu suliţele.

        Înainte de a muri, Dimitrie a cerut o suliță și cu propria mână a înfipt-o în coasta sa, zicând: „Hristos a murit pentru păcatele noastre, eu mor pentru El și credința adevărată”. Trupul sfântului a fost înmormântat, iar slujitorul său, Lupu, a luat ca amintire haina de purpură și inelul de general al Sf.Dimitrie, care erau făcătoare de minuni. Un boier credincios, Leontie, îmbolnăvindu-se, a poruncit să se facă săpături în locul unde i s-a spus că a fost îngropat Sfântul Dimitrie şi au descoperit trupul neputrezit, care izvora un mir frumos mirositor. Prin atingere de Sfintele Moaşte, Leontie s-a vindecat. În semn de mulţumire, Leontie a zidit o biserică în locul temniţei, aşezând la loc de cinste şi Moaştele Mucenicului.

În filă de acatist să zicem şi noi:”Bucură-te, Izvorâtorule de Mir, Mare Mucenice Dimitrie”!  Amin.

            Mulţi şi binecuvântaţi ani sărbătoriţilor!

Pr. Vasile Beni