Pr. Vasile Beni despre viața Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir

Dragii noștri credincioși!

         Fiecare zi care este înscrisă în calendar are însemnătatea ei, pentru că fiecare sfânt care se pomenește a căutat să privească spre Dumnezeu.

      Sfântul Dumitrie, pe care biserica îl pomeneşte în fiecare an la data de 26 octombrie, este sfântul care a trăit în cetatea Tesalonicului din Grecia în a doua jumătate a veacului al treilea, în timpul împăraţilor romani Diocleţian şi Maximilian. A fost botezat în ascuns pentru că făcea parte dintr-o familie de neam ales: tatăl, guvernator al Tesalonicului şi mama, o creştină deosebită.

        Când împăratul Maximilian îi oferă tânărului Dimitrie rangul de general în armata romană, îi dă și porunca de a persecuta pe creștini. Și, în loc să execute ordinul împăratului, Dimitrie recunoaște ca singur împărat al cerului și al pământului este Iisus Hristos Mântuitorul lumii. Împăratul s-a mâniat foarte tare, când Sfântul Dimitrie L-a mărturisit pe Hristos, poruncind să fie aruncat îndată în temniţă.

     Împăratului îi plăceau îndeosebi jocurile, întrecerile şi luptele dintre gladiatori, de la circ. El se lăuda mai ales cu un gladiator puternic, numit Lie, mult apreciat de împărat şi de păgâni, pentru mărimea şi puterea lui. Atunci, un oarecare tânăr creştin, numit Nestor, văzând pierderea atâtor vieţi care se făcea de păgânul Lie, a mers la Sfântul Dimitrie în temniţă şi i-a spus: „Bărbat al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie, te roagă pentru mine”. Iar Sfântul Dimitrie, însemnându-l cu semnul cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci pe frunte, îi zise: „Şi pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi”.

       După întâlnirea cu Sfântul Dimitrie, Nestor, având credinţă în ajutorul şi în puterea cea nebiruită a lui Dumnezeu, porni cu îndrăzneală să se lupte cu Lie cel puternic şi birui mândria acestuia şi-l răpuse.

        Atunci s-a mâniat tare împăratul Maximilian şi aflând că Sfântul Dimitrie a încurajat şi a întărit pe Nestor, prin rugăciunile sale către Dumnezeu cel adevărat, împăratul a trimis ostaşii să-l străpungă cu suliţele. Înainte de sfârșit, Dimitrie a cerut o suliță și cu propria mână a înfipt-o în coasta sa, zicând: „Hristos a murit pentru păcatele noastre, eu mor pentru El și credința adevărată”.

      În acatistul sfântului, ne rugăm „Bucură-te, vas de mir neîmpuţinat şi de boli vindecător” (Icos), iar acest lucru își are ca argument o minune a sfântului. Prin rânduiala dumnezeiască, după un oarecare timp, un boier binecredincios, Leontie, îmbolnăvindu-se greu, a poruncit să se facă săpături în locul unde i s-a spus că a fost îngropat Sfântul Dimitrie şi minune a lui Dumnezeu, a descoperit trupul neputrezit, care izvora un mir frumos mirositor. Prin atingere de Sfintele Moaşte, Leontie s-a vindecat pe dată. După ce creştinii au dobândit libertate, drept mulţumită Leontie a zidit o biserică în locul temniţei, aşezând la loc de cinste şi Moaştele Mucenicului. Copleşiţi de admiraţie faţă de pilduitoarea-i viaţă, rostim încă o dată refrenul-acatist: „Bucură-te, Izvorâtorule de Mir, Mare Mucenice Dimitrie!”.

Amin.

Mulți și binecuvântați ani tuturor sărbătoriților!