Pe „asfaltul” scânteietor al iernii

Am trecut deunăzi pe acasă, la ţară, loc unde am profesat mai bine de douăzeci de ani şi unde mă întorc nostalgic cât pot de des. Zăpadă mare, poate mai mare decât în alte părţi judeţene. E darul lui Dumnezeu, de un alb ce este cu neputinţă a-l făuri omul, dar acvatic pentru câmpurile însetate, după seceta din vară-toamnă.Zăpada orbeşte privirea. Din păcate, în loc să mulţumească, televiziunile apocaliptice cârtesc. În loc să se închine, comentează cât pot spre rău orice lucru

Când părăsesc şoseaua de beton, spre sat, drumul se deschide larg, curat, asfaltat cu podoaba cerească, încât merg în goană cu cu a patra. La fel e şi prin sat, uliţa fiind mai largă ca pe Champs Elysee. Se vede că drumul a fost dragat, iar troienele se odihnesc în soare departe, pe margini. Căutându-mi câteva rudenii, pe uliţi mai lăturalnice, am observat cu plăcere că şi acestea n-au fost uitate. E cert vizibilă mâna gospodarului comunei, primarul interimar Sorin Sfintean, care-i succede regretatului Viorel Chirlejan. Pe cât de blând şi afectuor este dl Sorin în vorbire, pe atât de ferm îl ştiu şi în acţiune, în capacitatea de a mobiliza oamenii . Fostul elev de odinioară este azi bărbat şi mă bucur pentru locuitorii comunei care au lângă ei un om gata să le asculte păsurile, mereu gata să întreprindă ceva, Fostul primar Viorel Chirlejan a avut în vicele Sorin Sfintean un ajutor de nădejde, modest, preferând să stea mai în umbră, dar să fie de folos concetăţenilor.

Aveam să fiu informat de câţiva locuitori că aşa sunt toate drumurile în comună, iar oamenii, la rândul lor, n-au aşteptat să vină guvernul, şi-au curăţat curţile pentru un acces normal. Câteva ştraifuri duc gunoi de grajd, amintindu-mi de părinţii şi bunicii care cărau odinioară cu săniile. „Oh, voi sănii, sănii / Şi voi cai, voi cai...”- suspina în stih Serghei Esenin.

Straşnică iarnă în Ardeal, iubiţi cititori! Dumnezeu fie binecuvântat!