A plecat dintre noi un dascăl şi om excepţional

Acum, când o bună parte din elevi (gimnaziu) şi-au încheiat cursurile, primind premii şi flori, parcă odată cu aceştia, dar altfel, a trecut la cer, la 78 de ani, un om de mare delicateţe sufletească, dedicat integral şcolii şi oamenilor locului. Din postura de inspector şcolar, în 1969, prin căsătorie cu prof. Maricica (Chiuzan), dl. învăţător Vasile COSMA se stabileşte ca locuitor al satului spre a rămâne aici până la sfârşit de viaţă. Pe atunci, Şcoala gimnazială, al cărei Director a fost apoi ani mulţi, fremăta de mulţimea a 111 copii. Ce ani şi ce vremuri!
Generaţiile de elevi care au trecut pe băncile şcolii din Cristur-Şieu păstrează cu pietate amintirea unui om al catedrei de mare devotament, plin de căldură sufletească, chip al dascălului care-şi exercită actul profesional la cel mai înalt nivel cu putinţă. Am avut privilegiul de a fi coleg cu domnia sa câţiva ani (în anii’70) pe care i-am petrecut şi eu şi soţia mea ca profesori în acel loc şi care s-au constituit ca o perioadă din cele mai luminoase.
Dascăl excepţional în şcoală, s-a manifestat ca un adevărat suflet cultural al satului. Pe când profesam la Cristur-Şieu, s-a reiniţiat sub îndrumarea domniei sale Înstruţatul boului, obicei din vremuri dacice, s-a desfăşurat o activitate teatrală de mare succes, şezători, petreceri câmpeneşti, sportive...Tineretul şi oamenii satului au fost mereu activizaţi până-n anii mai din urmă la acţiuni culturale şi obşteşti de mare diversitate.
În anii ’60 s-a construit şcoala, practic „cu mâinile goale”, „chinezeşte”, iar apoi, neoebositul dascăl Vasile COSMA avea să ridice cu oamenii locului un alter-ego al Căminului cultural pentru nevoile satului.
Pensionându-se în anul 2000, a continuat să muncească la o nobilă acţiune de transformare a şcolii într-un excepţional muzeu al locului, adunând cu acribie amintiri şi obiecte ilustrând cu strălucire evenimente marcante ale şcolii şi vieţii satului, de natură să provoace uimirea celui mai exigent vizitator.
Oamenii locului l-au ales în repetate rânduri consilier al comunei, l-au preţuit şi i-au acordat un respect demn de un mare luminător al locurilor.Acum, în prag de vară, când oastea de şcolari se răzleţeşte risipită în vacanţe şcolare, iată că şi domnia-sa, dascălul Vasile COSMA pare a-şi lua o vacanţă sui-generis de la truda şi zbuciumul acestei lumi, spre alte zări, nesfârşite, mai senine, fără lacrimă şi nelinişti.
Dumnezeu – Cel ce este singurul şi adevăratul binefăcător al lumii întregi şi al fiecărui om în parte- să odihnească sufletul său generos în cereştile lăcaşuri, iar noi toţi, consolându-i familia şi prietenii, să-i păstrâm în inimi o duioasă, afectuoasă şi neştearsă amintire.