Plos & Rathaus

Adică oraş şi primărie. Adică cetatea de cultură, a cărei temelii sunt la începuturile civilizaţiei greceşti – sec. VII e.n. – care are ca administrator şi organizator un nucleu ales de cetăţenii polisului, ai oraşului, care este primăria sau “Rathaus”, adică “Casa de Sfaturi”; primăria, existenţa ei nu este legată doar de oraş, fiindcă şi comunele au primăriile lor – de exemplu Nimigea, nuu? – deci aşezământul uman are o structurare raţională, este deci un “topos noetos”, un loc al inteligibilului, sau cel puţin aşa credem, votându-i pe cei care ne reprezintă, sau cel puţin ar trebui să o dovedească… în seara zilei de marţi, 13.01.2009, am fost invitat la Primăria din Köln la deschiderea sezonului de carnaval german “Bundes Deutscher Karneval”; este greu de descris în cuvinte formele, culorile şi diversitatea costumelor prezente, ritmicitatea muzicii, dansurile, urările cântate de grupuri de la primăriile vecine Kölnului, de ospitalitatea gazdelor în a oferi invitaţilor carnevalişti băuturi uşoare “soft drinks” şi gustoasele aperitive nemţeşti…, dar autorul are şi o înregistrare video a evenimentului, care poate confirma autenticitatea manifestării de lângă Rhin… Primarul general al Kölnului “Oberbürgermeister”, Fritz Schramma, dincolo de cuvântarea oficială în deschiderea Serii de Karnaval, a cântat, a dansat, s-a fotografiat cu invitaţii, fiind în esenţă parte a evenimentului, şi nu centrul atenţiei, fiindcă manifestarea în întregimea ei s-a esenţializat pe ea însăşi! Primarul reprezintă o întreagă comunitate, şi nu doar pe el sau grupurile de interese, deschizându-se ţării în care există şi apoi Europei ca uniune, sau lumii prin globalizare. Această deschidere înspre orizonturile din ce în ce mai largi nu este doar o caracteristică a oraşelor mari, de tip metropolă, gen Köln sau Berlin, Paris sau Amsterdam, ci a fiecărui aşezământ uman, care se socializează nu numai în intra-relaţional, dar mai ales în extra-relaţional, valorizându-se astfel spiritual, şi, de ce nu, chiar economic! Exemplul din România al primarului Johannes de la Sibiu – Hermannstadt este extrem de grăitor, fiindcă Sibiul este cel mai cunoscut în lumea occidentală, în timp ce alte oraşe cu tradiţii germanice de la noi, ca Bistriţa sau Klausenburg rămân undeva într-un anonimat acoperit de uitări; nu-i de ajuns ca un Ionuc (nume generic, desigur) ales primar, băiat bun, de-al nostru să fie doar un bun gospodar, ci să fie un diplomat al spiritului european, cunoscător de cel puţin o limbă străină, germană sau engleză, căci altfel Ionuc o ia la vale şi apoi pravale… nu ştiu dacă metafora mea e reuşită sau nu, dar astăzi se trăieşte în corelativ, în câmpurile din dialectica deschiderii înspre lume, iar cel ce se deschide înspre lume se deschide şi înspre el însuşi, cunoscându-se astfel pe sine şi pe aproapele sau… am alunecat cumva înspre sfera religioasă?… deloc exagerat, deoarece printre invitaţi au fost şi transfigurarea magilor ce au anunţat Naşterea Pruncului Iisus, fiindcă la Domul din Köln, nu departe de Rathaus, se află Sfânta Relicvă a celor Trei Magi “Dreigestrin”.

Iată cum un eveniment, aparent sărbătoresc, împleteşte în universul semnificant mult dincolo de speranţele sale strict festive, de Karneval… acest Köln-Karneval este mai ales în contextul geroaselor crize economico-financiare, un miracol relaxant al lumii germane şi nu numai.