Nottara & Diaconu

Sâmbătă, 13 septembrie, şi duminică, 14 septembrie, au avut loc la sala de spectacole “Bürgerhaus” în Köln două reprezentaţii ale Teatrului Nottara din Bucureşti cu piesa “Resurrection Blues” de Arthur Miller. Acest Blues al Reînvierii se doreşte o satiră politică de extremă aciditate la adresa sistemelor mono-ideologice, în care propaganda oficială este conjugată cu o supra-saturată Mass Media, născând gradual iraţionalul şi ilogismul existenţial.

Cele două reprezentaţii s-au bucurat de săli pline, multe multe aplauze, flori, fotografii, cât şi video-înregistrarea subsemnatului; din distribuţie s-au distins atât prin substanţa rolurilor, cât şi prin dimensiunea prezenţei scenice. A. Repan şi I. Haiduc (admirabilul prezentator de la spectacolul “Noaptea Îngerilor” de pe Fussgängerzone din Bistritz).

A fost distribuit în reprezentaţie şi actorul M. Diaconu? NU! Atunci de ce titlul de mai sus?

Fiindcă, Domnul M. Diaconu, ca Director al Teatrului Nottara a însoţit şi condus echipa atât ca regizor, ca organizator, ca şofer (da, da, şi ca şofer), ca manager, contabil, sau public relations al Teatrului cu publicul spectator. Pare surprinzător, dar această realitate de la limita irealului se întâmplă de 10 ani, da, de zece ani! Acest Jubileum al bipolarităţii Nottara – Diaspora îi are ca protagonişti pe actorii de la Bukarest, în care au strălucit şi strălucesc M. Diaconu, C. Cotimanis, A. Repan, A. Caropol, V. Ogăşanu, E. Hossu, I. Dichiseană, enumerând doar câteva din numele grele a scenei naţionale; în acest interval s-a interpretat pe scenele din Köln, Düsseldorf, Frankfurt, Bergisch Gladbach, Stuttgart sau München piese din repertoriul unui Shakespeare, Lope de Vega, Goldoni, Muşatescu,

Baranga, Kafka sau Miller; prin crearea unei constante repertoriale, s-a creat şi un public de teatru, cât şi o atmosferă a latinităţii noastre prin limbaj, gesturi, comportament în mijlocul lumii saxone; desigur că sunt încă segmente ale bipolarităţii Teatru-Diaspora care sunt încă în deficienţă, începând cu cele financiare (costurile tot mai mari de transport, chiria sălilor, cazarea), cât şi cele de eficienţa organizatorică a unor turnee teatrale în mai multe oraşe germane, sau chiar în oraşe franceze, sau poate chiar italiene; oricum, orice cap de pod cultural şi spiritual dintre Ţară şi Diaspora trebuie menţinut şi dezvoltat în contextul contemporan de ţară europeană, în care una dintre condiţii este civilitatea şi nu nomaditatea labirinturilor subculturale; finalmente, Omul există în măsura Culturii sale, o comunitate se distinge prin trăsăturile sale spirituale, iar o Naţiune prin tezaurul valorilor perene, în care Galaxia Guttenberg şi Galaxia Theatrologicum îşi au fundamentaţile lor inalterabile.

În dialogurile avute cu Dl. Diaconu în cele două zile am deschis şi subiectul unei posibile stagiuni permanente la Bistritz; încerc să reproduc câteva fragmente ale temei de Teatru Bistritz prin vocea Actorului-Director “Apreciez ideea; mi se pare interesantă şi realizabilă; dacă proiectul respectiv prinde un contur concret, al unor soluţii obiective, rog să fiu solicitat în orice moment viitor la sediul Teatrului Nottara de pe Blvd. Magheru, nr. 20; deocamdată nu am primit în acest sens niciun mesaj de intenţie, dar noi ca Instituţie Teatrală avem toate disponibilităţile şi experienţele de extindere, de cooperare, de stagiune flexibilă, atât în ţară, cât şi în Europa” – Al Dvs. M. Diaconu.