Pr. Vasile Beni: Dumnezeu știe de ce avem nevoie cu adevărat!

Fiecare dintre noi suntem în căutarea unuia sau mai multor lucruri

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă

                Despre grijile vieții

         Textul Evangheliei: „Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi viclean, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” (Matei 6,22-33)  

                                      Dragii noștri credincioși!

           După învăţătura Bisericii, Dumnezeu nu este doar Creatorul acestei lumi ci şi purtătorul de grijă. Aşa cum noi purtăm de grijă copiilor noştri sau celor dragi, sau lucrurilor pe care le avem, tot aşa ne poartă de grijă bunul Dumnezeu.  

        Dumnezeu poartă de grijă şi omului care este păcătos, pe care îl caută, dar şi celui care şi-a pierdut credinţa mergând în întâmpinarea Lui. Pe drumul Damascului îl caută pe Saul, mai târziu apostolul Pavel, iar la Marea Galileii pe Petru, căruia îi întinde mâna, zicându-i: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Mt. 14, 31   
         În calitate de creştini călători prin această lume, fiecare visăm să avem parte de sănătate, cinste, respect, bogăţie, de o viaţă pe care să o trăim în fericire. Dar, cu toate acestea, fiecare avem parte de grijile acestei vieţi, fiecare ducem povara grijilor şi a zilei de mâine: grija serviciului, a sănătăţii, a creşterii copiilor, a facturilor, a celor trebuincioase unui trai decent.

              Fiecare dintre noi ne îngrijorăm, nu putem să stăm indiferenţi. Sfânta Scriptură ne îndeamnă să facem o ierarhizare sau o prioritate a acestor valori și anume să-L căutăm pe Dumnezeu şi dreptatea Lui…
   Pentru că:
„De n-ar zidi Domnul casa,
În zadar s-ar osteni cei ce-o zidesc;
De n-ar păzi Domnul cetate,
În zadar ar priveghea ce-i ce o păzesc”. (Psalm 126, 1)

         În stresul alergăturii cotidiene, în vederea câştigării celor absolut necesare vieţii, suntem atenţionaţi de Hristos să nu pierdem din vedere că Cineva veghează totuşi deasupra noastră. Suntem, aşadar, anunţaţi că Dumnezeu poartă încă grijă de noi toţi, în toate împrejurările vieţii, de la naştere şi până la moarte, şi ni se cere să avem credinţă că tot ce ni se întâmplă în viaţă, bun sau mai puţin bun, nu este cu totul întâmplător.

Dacă suntem atenţi la cursul vieţii noastre, fiecare, de la leagăn până la moarte, suntem nişte căutători: caută pruncul să afle sânul mamei ca să se hrănească; caută copilaşul care merge la şcoală să asimileze învăţătura transmisă de dascăl; caută omul bolnav să respecte sfatul medicului ca să se facă sănătos; caută tânărul să-şi facă un rost în viaţă; caută părinţii să le ofere copiilor cele de trebuinţă; caută oamenii în vârstă să fie înţelepţi, potrivit vârstei lor şi să se întâlnească cu Dumnezeu pentru zilele sau anii pe care-i mai au de trăit.

            Concluzia Evangheliei de astăzi este cuprinsă într-o singură frază: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă“ (Matei 6, 33).

         Cum putem să căutăm împărăţia lui Dumnezeu în fiecare zi ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Când ne trezim să ne uităm la cer, acolo unde Dumnezeu îşi are tronul şi ne poartă de grijă, apoi să privim spre pământ, unde vom ajunge când Dumnezeu va vrea, iar apoi să privim împrejurul nostru şi să privim pe cei care sunt bolnavi, în suferinţă, să ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, să-i mulţumim şi să-i cerem ajutor”.

         De aceea  înţeleptul Solomon,  ne dă sfatul să avem o viaţă cumpătată şi i se adresează lui Dumnezeu zicând: „sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă ca nu cumva, săturându-mă, să mă leapăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu” (Proverbe 30, 8-9).

     Un călugăr a plantat un puiet de măslin. „Doamne! Măslinul are nevoie de ploaie. Trimite o ploaie bună”, – se ruga călugărul. Și Dumnezeu a trimis o ploaie bună.

„Doamne! Copacul are nevoie de soare. Trimite soare, te rog”. Domnul a trimis și soare. „Doamne! Trimite acum niște ger ca să se întărească rădăcinile și crengile măslinului. Și a trimis Dumnezeu ger dar copacul s-a uscat.

Atunci călugărul s-a întristat și s-a dus la alt călugăr să povestească despre cele întâmplate.

 „Și eu am plantat un copăcel de măslin. Uite, el e mare și frumos. Însă eu am încredințat copacul Domnului. El l-a creat și știe mai bine decât mine ce-i trebuie unui pom. Eu l-am rugat pe Dumnezeu să aibă grijă de el”, – a răspuns călugărul.

Așa și noi oamenii. Noi deseori cerem de la Dumnezeu ceea ce credem că avem nevoie. Însă numai Dumnezeu știe ce avem nevoie cu adevărat. Să ne încredințăm Lui. Amin!

Pr. Vasile Beni