Pr. Vasile Beni: Viața trece repede, dorințele se schimbă, doar sufletul nostru rămâne și ceea ce am făcut pentru veșnicie

            Un tânăr alerga în fiecare dimineață printr-o gară aglomerată. Cu geanta în spate și căștile în urechi, trecea mereu pe lângă o oglindă pe care a zărit un text scris abia vizibil: „Nu căuta fericirea în lucruri. Caută-L pe Dumnezeu – și te vei găsi și pe tine”…..Toți suntem căutători. Căutăm succes, iubire, sens, pace…

    Textul Evangheliei la Duminica a treia după Rusalii:“Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi viclean, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6,22-33).

                                                             Dragii și bunii noștri credincioși!

        Ce ne dorim cu adevărat de la viață. Fiecare om, indiferent cât de tânăr sau bătrân este, are în sufletul său o întrebare adâncă: „Ce îmi doresc, de fapt, de la viață?”

      Unii ne rugăm bunului Dumnezeu zicând: „Doamne dă-mi sănătate”. Alții Doamne ajută să-mi fie bine copiii” și exemplele pot continua, dar  foarte rar auzim pe cineva spunând:
„Vreau să mă mântuiesc, vreau să-L iubesc pe Dumnezeu”.

       Toți ne dorim să fim fericiți. Dar ce este fericirea? Despre fericire fiecare dintre noi avem o anumită părere. Lumea ne spune: fericirea înseamnă avere, vacanțe, faimă, distracție. Dar, câți oameni bogați sunt triști? Câte vedete sunt singure? Fericirea nu vine din afară, ci din interior, dintr-o inimă împăcată cu Dumnezeu. Un sfânt părinte spunea: „Fericit nu e cel care are mult, ci cel care nu are nevoie de mult.”

      Ce ne învață Evanghelia de azi. Mântuitorul Hristos ne spune limpede: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate celelalte vi se vor adăuga vouă” (Matei 6:33).                                                               Cu alte cuvinte am putea spune că dacă noi Îl căutăm pe Dumnezeu din toată inima, El are grijă de restul: de sănătate, de familie, de pâinea de toate zileleși exemplele pot continua.

      Care sunt dorințele sufletului. Sufletul nostru nu se mulțumește cu lucruri trecătoare. El vrea: pace, iubire adevărată, iertare, sens în viață. Toate acestea nu le poate da nici banul, nici omul, nici lumea. Numai Dumnezeu le poate da.

       Pilda Oglinzii din Gară. Era odată un tânăr care alerga în fiecare dimineață printr-o gară aglomerată. Cu geanta în spate și căștile în urechi, trecea mereu pe lângă o oglindă veche prinsă pe peretele gării, fără să o bage în seamă. Oamenii spuneau că acea oglindă fusese pusă acolo de un bătrân înțelept care venise într-o zi și a spus: „Cine se va uita cu adevărat în această oglindă va afla ceea ce caută de-o viață.  

         Tânărul o considera o simplă legendă. El căuta altceva: un job mai bun, un telefon mai scump, o dragoste perfectă. A căutat în ziare, în aplicații, în orașe mari și în oameni grăbiți. Dar simțea tot mai des un gol în inimă.       

     Într-o dimineață ploioasă, trenul lui a întârziat. S-a așezat obosit pe o bancă și, ridicând privirea, a zărit oglinda. Fără să știe de ce, s-a ridicat și s-a uitat lung în ea. Și-a văzut chipul. Obosit. Singur. Pustiu. Și în acea oglindă, parcă dincolo de reflexie, a zărit un text scris abia vizibil: „Nu căuta fericirea în lucruri. Nu te căuta pe tine în lume. Caută-L pe Dumnezeu – și te vei găsi și pe tine”.

     Tânărul a simțit o căldură în piept și ochii i s-au umplut de lacrimi. Pentru prima dată, nu a mai fugit. A îngenuncheat lângă bancă, în inima gării, și a rostit o rugăciune: „Doamne… dacă Tu ești ceea ce caut, arată-mi calea”.  Și, din ziua aceea, nu a mai fost la fel. Nu pentru că și-a schimbat viața într-o clipă, ci pentru că și-a schimbat direcția căutării.

    Concluziv fiind am putea spune că toți suntem căutători. Căutăm succes, iubire, sens, pace… dar în toate acestea nu ne vom găsi cu adevărat până când nu-L căutăm pe Cel care ne-a făcut.
Dumnezeu nu e departe – e chiar în gara vieții noastre, în așteptarea unei priviri care Îl caută cu adevărat.

 Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni