Pr. Vasile Beni: Întâmpinarea Domnului - Puterea exemplului

Mulți dintre noi suntem părinți și suntem datorii să-i  aducem pe copii la Biserică, încă de când au venit în această lume,dar mai întâi trebuie ca noi să le dăm sau  să fim exemplu. Să fim atenți însă că nu vom putea să-l facem cunoscut pe Dumnezeu copilului nostru dacă noi înșine nu facem, sau prin ceea ce facem ne dezicem. Și pentru că ne aflăm în ziua de 2 februarie să ne oprim la două învățături, iar la final la  două concluzii .                

1)Semnificaţia istorică a acestei sărbători-Regele Ptolomeu Filadelful al Egiptului a dorit să se traducă Sfânta Scriptură din limba ebraică în limba greacă, pentru vestita bibliotecă din Alexandria, spre a avea scrierile Vechiului Testament alături de operele importante ale acelor vremi. Pentru aceasta i-a cerut arhiereului Eliazar să-i trimită 72 de oameni cunoscători ai limbii greceşti, pe care îi rânduieşte să lucreze pe o insulă, fiecare separat. Învăţaţii au terminat traducerea în 72 de zile. Printre ei se afla şi dreptul Simeon care, atunci când a ajuns cu traducerea în cartea profetului Isaia – unde în cap. 7,14 se spune: „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel – care se tâlcuieşte – cu noi este Dumnezeu” a înlocuit cuvântul „Fecioară” cu „femeie tânără” pentru că nu-i venea să creadă că o fecioară va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Atunci, un înger i se arată şi îi spune să scrie textul integral, înştiinţându-l pe dreptul Simeon că nu va muri și va trăi până ce va vedea împlinirea acestei neobişnuite proorocii. Când la plinirea vremii, Mântuitorul se întrupează în Fecioara Maria, arhanghelul este cel care o vesteşte, spunându-i că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. După ce pruncul s-a născut, la vârsta de 8 zile, a fost tăiat împrejur şi i s-a pus numele de Iisus, iar la 40 de zile de la naşterea Sa, pentru a fi răscumpărat, potrivit rânduielilor legii. Acum este momentul în care bătrânul Simeon, la templu fiind, luminat de Dumnezeu, ia pruncul pe braţele sale şi rosteşte frumoasa rugăciune pe care o auzim de fiecare dată la slujba vecerniei: „Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace, căci văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel”.  

2)Semnificația Liturgică.Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui la Biserică a rămas ca pildă și la noi, ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserica, la patruzeci de zile după naștere, pentru molifta de curățirea lor şi închinarea pruncilor la sfintele icoane. Mama care a născut vine în biserică şi în numele familiei aduce pe noul-născut ofrandă lui Dumnezeu, închinându-l la altar. Preotul însemnează cu semnul sfintei cruci pe mamă și pe prunc, apoi punând epitrahilul și mâna dreapta pe capul mamei, după rostirea introducerii liturgice formată din binecuvântare, rugăciuni începătoare şi tropar (al zilei sau al întâmpinării Domnului), citește cele cinci molifte din Aghiazmatar. Mama și pruncul închipuie în acest moment pe Maica Domnului cu Iisus în brațe în templul din Ierusalim. În rugăciunile rostite de preot se amintește despre împlinirea zilelor „curățirii” femeii lăuze, fapt pentru care se cere dezlegare, dar se face și cuvenita referire la împărtășirea mamei cu Sfintele Taine. În ce priveste pruncul, preotul se roagă ca Dumnezeu să-l crească, să-l binecuvânteze si să-l sfințească, rânduindu-i după aceasta pregătire luminarea botezului. Despre Mântuitorul adus de Maica Domnului la templu ne spune Sfântă Evanghelie că a fost purtat în brațe de către dreptul Simeon (cf. Luca II, 28). Prin analogie cu cele petrecute în Ierusalim în aceste clipe, se săvârșeste întreaga procesiune a intrării în biserică, pruncul fiind primit între aleșii lui Dumnezeu.

 Două concluzii

1)Toți părinții încerecăm să-I ajutăm pe copii să înveţe literele, să studieze, să dobândească anumite cunoştinţe şi să-şi facă o anumită poziţie în societate, dar scopul mai înalt este să devină un om de omenie, un om plăcut lui Dumnezeu și oamenilor.                                                

Sfântul Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai iubiţi Părinţi ai Bisericii noastre, care a vorbit despre ce înseamnă buna creştere a unui copil creştin, puterea exemplului ne îndeamnă să-I aducem pe copii ca la şcoală: ,,Ar trebui să fie ca atunci când îi trimitem la şcoală şi ei ştiu că au răspunderi: să înveţe şi să-şi facă lecţiile. Aşa ar trebui să meargă şi la biserică, ca la şcoală. Noi trebuie să-i ducem, nu să-i lăsăm pe mâna altora. Să mergem împreună şi să ascultăm împreună slujba şi apoi să le cerem să-şi amintească ce-au auzit şi ce au învăţat. Numai aşa îi vom putea corecta uşor şi pe nesimţite. Dacă şi acasă copiii vă aud tot timpul discutând ca nişte creştini cu frica lui Dumnezeu şi le daţi sfaturi bune, aceste seminţe vor da curând un rod bogat".

2)Iar dacă bătrânul Simeon a avut bucuria de a-L ţine în braţele Sale pe Fiul lui Dumnezeu, cu atât mai mult noi, creştinii, putem să-L primim pe Hristos în fiinţa noastră şi să-L purtăm cu noi nu numai câteva clipe ci o veşnicie întreagă.Prin Taina Sf. Împărtăşanii, prin împlinirea poruncilor şi a lecturii din cărţile sfinte.Fiecare dintre noi putem deveni purtători de Hristos, aşa cum Sf. Ignatie Teoforul zicea: „mă numesc Teofor pentru că port pe Hristos în suflet”.Să –l vedem , primim și să-l purtăm în suflet și in viața noastră pe Dumnezeu Amin!