Pr. Vasile Beni: Să căutăm ca fiecare dintre noi să-l întâmpinăm pe Domnul, să-l primim în sufletul nostru şi să-l ducem în casa, familia și societatea în care trăim!

 Dragii noştri credincioşi!

         Ziua de 2 februarie a fiecărui an este înscrisă în calendarul nostru creștin ca fiind sărbătoarea Întâmpinării Domnului care este unul din cele douăsprezece Praznice Împărătești. Evanghelia care se citește la Sfânta Liturghie ne descrie în linii mari importanța acestei sărbători.

         Însă, e bine de ştiut că pe lângă cele 10 porunci pe care Dumnezeu le-a dat poporului evreu este și aceea ca întâiul-născut de parte bărbătească trebuia răscumpărat la 40 de zile la Templu cu prețul de 15 sicli, iar pentru cei mai săraci cu doi pui de porumbel. A doua Lege prevedea ca la 40 de zile după Naștere, femeia trebuia să se prezinte la Templu cu o jertfă pentru curățire. Așadar, sărbătoarea de astăzi le cuprinde sau le împlinește pe cele două Legi, ocazie cu care Iisus Hristos este descoperit ca fiind Fiul lui Dumnezeu de către Dreptul Simeon.

          Mărturia pe care a dus-o Dreptul Simeon la templu este o confirmare a realităţii credinţei noastre. Îl putem considera pe Dreptul Simeon ca unul dintre cei care a confirmat naşterea şi divinitatea Pruncului Iisus. Această confirmare s-a întărit în râul Iordan, apoi prin mărturia adusă de atâţia oameni tămăduiţi, şi, în cele din urmă, prin mărturia Sfântului Apostol Petru, făcută în numele tuturor Apostolilor.

        1. Semnificaţia istorică a acestei sărbători. Regele Ptolomeu Filadelful al Egiptului a dorit să se traducă Sfânta Scriptură din limba ebraică în limba greacă, pentru vestita bibliotecă din Alexandria, spre a avea scrierile Vechiului Testament alături de operele importante ale acelor vremi.

         Pentru aceasta i-a cerut arhiereului Eliazar să-i trimită 72 de oameni cunoscători ai limbii greceşti, pe care îi rânduieşte să lucreze pe o insulă, fiecare separat. Învăţaţii au terminat traducerea în 72 de zile. Printre ei se afla şi dreptul Simeon care, atunci când a ajuns cu traducerea în cartea profetului Isaia – unde în capitolul 7,14 se spune: „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel – care se tâlcuieşte – cu noi este Dumnezeu” a înlocuit cuvântul „Fecioară” cu „femeie tânără” pentru că nu-i venea să creadă că o fecioară va naşte pe Fiul lui Dumnezeu.

     Atunci, un înger i se arată şi îi spune să scrie textul integral, înştiinţându-l pe dreptul Simeon că nu va muri și va trăi până ce va vedea împlinirea acestei neobişnuite proorocii. Când la plinirea vremii, Mântuitorul se întrupează în Fecioara Maria, arhanghelul este cel care o vesteşte, spunându-i că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. După ce pruncul s-a născut, la vârsta de 8 zile, a fost tăiat împrejur şi i s-a pus numele de Iisus, iar la 40 de zile de la naşterea Sa, a fost dus la Templu pentru a fi răscumpărat, potrivit rânduielilor legii.

        Acum este momentul în care bătrânul Simeon, la templu fiind, luminat de Dumnezeu, ia pruncul pe braţele sale şi rosteşte frumoasa rugăciune pe care o auzim de fiecare dată la slujba vecerniei: „Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace, căci văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel”.  

      2. Semnificația Liturgică. Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui la Biserică a rămas ca pildă și la noi, ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la patruzeci de zile după naștere, pentru molifta de curățirea lor şi închinarea pruncilor la sfintele icoane.

      Mama și pruncul închipuie în acest moment pe Maica Domnului cu Iisus în brațe în templul din Ierusalim. În rugăciunile rostite de preot se amintește despre împlinirea zilelor „curățirii” femeii lăuze, fapt pentru care se cere dezlegare, dar se face și cuvenita referire la împărtășirea mamei cu Sfintele Taine.

         În ce priveşte pruncul, preotul se roagă ca Dumnezeu să-l crească, să-l binecuvânteze si să-l sfințească, rânduindu-i după aceasta pregătire luminarea botezului. Despre Mântuitorul adus de Maica Domnului la templu ne spune Sfântă Evanghelie că a fost purtat în brațe de către dreptul Simeon (cf. Luca II, 28). Prin analogie cu cele petrecute în Ierusalim în aceste clipe, se săvârșeste întreaga procesiune a intrării în biserică, pruncul fiind primit între aleșii lui Dumnezeu.

 Două scurte învăţături

      1. Toți părinții încercăm să-i ajutăm pe copii să înveţe literele, să studieze, să dobândească anumite cunoştinţe şi să-şi facă o anumită poziţie în societate, dar scopul mai înalt este să devină un om de omenie, un om plăcut lui Dumnezeu și oamenilor.                                                

        Sfântul Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai iubiţi Părinţi ai Bisericii noastre, a vorbit despre ce înseamnă buna creştere a unui copil creştin. Puterea exemplului ne îndeamnă să-i aducem pe copii ca la şcoală: ,,Ar trebui să fie ca atunci când îi trimitem la şcoală şi ei ştiu că au răspunderi: să înveţe şi să-şi facă lecţiile. Aşa ar trebui să meargă şi la biserică, ca la şcoală. Noi trebuie să-i ducem, nu să-i lăsăm pe mâna altora. Să mergem împreună şi să ascultăm împreună slujba şi apoi să le cerem să-şi amintească ce-au auzit şi ce au învăţat. Numai aşa îi vom putea corecta uşor şi pe nesimţite. Dacă şi acasă copiii vă aud tot timpul discutând ca nişte creştini cu frica lui Dumnezeu şi le daţi sfaturi bune, aceste seminţe vor da curând un rod bogat".

        2. Dacă bătrânul Simeon a avut bucuria de a-L ţine în braţele Sale pe Fiul lui Dumnezeu, cu atât mai mult noi, creştinii, putem să-L primim pe Hristos în fiinţa noastră şi să-L purtăm cu noi nu numai câteva clipe, ci o veşnicie întreagă. Prin Taina sfintei Împărtăşanii, prin împlinirea poruncilor şi a lecturii din cărţile sfinte. Fiecare dintre noi putem deveni purtători de Hristos,  aşa cum Sf. Ignatie Teoforul zicea: „mă numesc Teofor pentru că port pe Hristos în suflet”.

     Să căutăm ca fiecare dintre noi să-l întâmpinăm pe Domnul să-l primim în sufletul nostru și să-l ducem în casa, familia și societatea în care trăim. 

     Pentru că întâlnirea cu Iisus este întâlnirea cu Binecuvântarea.   

Amin! 

pr .Vasile Beni