Pr. Vasile Beni: Luminaţia este o zi a amintirilor care nu trebuie uitate!

Dragii noştri credincioşi!

Ziua de 1 noiembrie este înscrisă în calendarul sufletelor şi al inimilor noastre ca fiind ziua de Luminaţie, zi în care se pomenesc „Morţii cei vii”, o zi specială care le este dedicată celor dragi plecaţi dintre noi. Am putea spune că este un paradox „să fii mort şi în acelaşi timp viu” şi, totuşi, aşa este. Pentru că, cei dragi ai noştri, chiar dacă pleacă din viaţa aceasta pământească, sunt vii în sufletele noastre, prin nemurire. Şi dacă fiecare dintre noi ar trebui să dăm un răspuns la întrebarea ce este Luminația, cred că răspunsurile ar fi diverse și variate.

Ce este Luminaţia. Ne oprim la câteva posibile răspunsuri:     

1.O zi înscrisă în calendarul sufletului, pentru că timp de câteva zile cimitirele îmbracă haine de sărbătoare. „Luminația” este ziua  care îi leagă pe cei vii de cei morți, este un refuz al uitării, pentru că oamenii se adună lângă morminte pentru ca să-i trezească pe cei morți pentru câteva clipe, pentru ca apoi să-i lăsăm să-și doarmă somnul.

2.Un pelerinaj spre cimitir, când râuri de apă vie urcă, cu flori şi lumânări, făcându-şi timp pentru a se întâlni pe cărarea dorului cu cei plecaţi dintre noi. O zi a recunoştinţei şi a respectului dedicată celor pe care i-am iubit, îi iubim  şi îi  preţuim.

3.Luminaţia este acea zi în care un petec de pământ devine cel mai Sfânt Altar, pentru că acolo se odihnesc mama, tata, cei care s-au jertfit şi au investit în copii. Soţi şi soţii, cei care au pornit împreună pe cărările vieţii şi, la un moment dat, unul a plecat. Poate, „Doamne ferește”,  copii sau rudenii apropiate. Luminaţia ne aduce aminte de un petec de pământ care începe să-ți fie drag pentru că acolo spui o rugăciune și te gândești la cei apropiați.

4. Luminația este un refuz al uitării. De Gaulle a rămas în memoria colectivă și cu aceste superbe cuvinte: ,,Cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit”.  Frumoasă recunoaștere a meritelor pe care le-au avut înaintașii noștri. Oamenii încep să moară puțin din clipa în care își dau seama că apropiații îi părăsesc rând pe rând. Din acel moment, viața celor plecați stă în amintirea celor vii. Pentru că moartea nu vine odată cu bătrânețea, ci odată cu uitarea.

5. Luminaţia aprinde în sufletele noastre candela amintirilor. Cândva, inegalabilul scriitor Honoré de Balzac a afirmat „Omul trăieşte de două ori, prima dată în realitate şi a doua oară în amintire” . Să păstrăm amintirile frumoase și să ne rugăm pentru ei, să le aprindem o lumânare, să le ducem o floare a recunoștinței pentru tot ceea ce au făcut bun pentru noi.

Ce făcea un medic când era ziua de naştere a tatălui său

     Un medic a fost invitat să participe la ziua de naştere a unui coleg şi  a ajuns mai târziu.Toţi cei prezenţi au pus acestă întârziere pe vremea neprielnică de afară. Era o vreme ploioasă!

După 2 ceasuri, când medicul a ajuns, a fost întrebat:

- Te-am ştiut că eşti un om de cuvânt şi punctual. Şi astăzi ai întârziat.

Răspunsul medicului a fost unul sincer şi cu temă de reflecţie:

Astăzi, ar fi fost ziua de naştere a tatălui meu. Şi am fost la cimitir să-i duc un buchet de flori şi să-i aprind câteva lumânări.

Cei prezenţi miraţi, l-au întrebat:

- Cum? Pe o vreme ca aceasta ai stat două ceasuri în cimitir? Şi el a răspuns:

- Da. Pentru că tatăl meu a fost vânzător de cărţi vechi, de Anticariat. Şi a stat în stradă nu doar două ceasuri, ci zeci de ani, prin soare, vânt, ploi şi ninsoare, frig sau căldură, ca să mă poată purta pe mine la şcoală ca să ajung medic.

Să nu uităm că „Luminaţia este o zi a amintirilor care nu trebuie uitate!”.

Amin!