Pr.Vasile Beni: Luminația aprinde candela amintirilor

Dacă fiecare dintre noi ar trebui să dăm un răspuns la întrebarea ce este Luminația,cred că răspunsurile ar fi diverse și variate.Însă eu cred,sau noi credem că Luminația este,, o zi înscrisă în calendarul sufletului”,pentru că timp de câteva zile cimitirele îmbracă haine de sărbătoare.,,Luminația”este ziua care îi leagă pe cei vii de cei morți,este un refuz al uitării,pentru că oamenii se adună lângă morminte pentru ca să-I trezească pe cei morți pentru câteva clipe,pentru ca apoi să-I lăsăm să-și doarmă somnul.Luminația este acea perioadă de timp în care un petec de pământ devine cel mai sfânt altar pentru că acolo se odihnesc mama ,tata,poate ,,Doamne ferește” copii sau rudenii apropiate. Timp de câteva zile cimitirele îmbracă haine de sărbătoare. Mormintele sunt curățate, împodobite cu flori, iar lumânările aprinse ne aduc aminte de cei plecați dintre noi. Fiecare mormânt se transformă ad-hoc într-un mic și sfânt altar.Privite prin lumina tremurândă izvorâtă din candele sofisticate ori din lumânări simple, crucile ne par că seamănă din ce în ce mai mult cu niște porți care duc spre lumea de dincolo. Un petec de pământ care începe să-ți fie drag, pentru că acolo spui o rugăciune și te gândești la cei apropiați. Până la urmă cred că Luminația este un refuz al uitării.De Gaulle, dacă nu mă înșel, a rămas în memoria colectivă și cu aceste superbe cuvinte:Cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit. Frumoasă recunoaștere a meritelor pe care le-au avut înaintașii noștri. Oamenii încep să moară puțin din clipa în care își dau seama că apropiații îi părăsesc rând pe rând. Din acel moment, viața celor plecați stă în amintirea celor vii. Pentru că moartea nu vine odată cu bătrânețea, ci odată cu uitarea.Oamenii se adună în jurul mormintelor ca să-i trezească pentru câteva clipe la viață pe cei morți,de aceea luminația este ziua morților vii. Se aprind lumânări, se rostesc rugăciuni, se împart dulciuri copiilor și un pahar de băutură adulților pentru pomenirea celor dispăruți. Așadar, de Luminație, lăsăm totul de-o parte și, oriunde ne-am afla, căutăm să facem tot posibilul ca să ajungem în cimitir. De regulă ne luăm și copiii cu noi, să-i obișnuim cu locul acela magic, să-i învățăm cum să așeze florile, cum să aprindă lumânările, cum să se comporte față de ceilalți semeni.Toate astea sunt absolut necesare pentru ca să știe să se descurce atunci când vor fi nevoiți să meargă singuri pe drumul ce duce la cimitir. Iar noi îi vom aștepta acolo…Cândva, inegalabilul scriitor Honoré de Balzac a afirmat „Omul trăieşte de două ori, prima dată în realitate şi a doua oară în amintire”. Să păstrăm amintirile frumoase și să ne rugăm pentru ei,să le aprindem o lumânare,să le ducem o floare a recunoștinței pentru tot ceea ce au făcut bun pentru noi.Atenție ! Ca nu cumva să stingem candela amintirilor frumoase.Amin.
Pr.Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]