Pr. Vasile Beni: Puterea lui Dumnezeu se arată la capătul puterilor omului

          Evanghelia zilei: „Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacul Ghenizaret, a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele.
Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră.

Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El”.(Luca 5,1-11)

Dragii noştri credincioşi!

Meditând  asupra textului Evangheliei care s-a citit la Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie, am putea spune că această relatare evanghelică este pilda fiecăruia dintre noi.

Această pildă am putea-o numi sau asemăna chiar ca fiind şi o întâmplare pe care am experimentat-o fiecare dintre noi în viaţa noastră de zi cu zi. Pentru că fiecare dintre noi am avut parte de eşecuri, umiliri, obstacole, unele datorate grabei, neatenţiei sau nepriceperii, dar dacă pătrundem puţin mai adânc şi analizăm fiecare am ajunge la o constatare: „Atâta vreme cât omul se osteneşte de unul singur nu poate să facă mare lucru, dar atunci când Dumnezeu se apropie de el şi el de Dumnezeu, toate sunt cu putinţă”.

Cunoaştem şi fiecare ar trebui să ştim că Dumnezeu este dătătorul tuturor darurilor şi orice minune nu este altceva decât un dar al lui Dumnezeu de care oamenii se minunează. „Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine”. (Sf.Marcu)

Şi, cu fiecare minune Dumnezeu vrea, mai întâi, să-i aducă omului aminte cel puţin două lucruri: Că El veghează asupra lumii, cârmuind-o prin atotputernica-I voinţă şi înţelepciune şi că omul nu poate face nimic bun fără El.

         Oricât ne-am strădui nu putem face nimic fără ajutorul lui Dumnezeu. În viaţa de zi cu zi, omul îşi face planuri, dar să ne aducem aminte: Că de n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc (Psalm 126,1).

Iar martoră ne este istoria şi Sfânta Scriptură: Sute de regi şi de împăraţi au domnit peste Siria, Palestina şi Egipt. Din palatele lor de marmură n-a rămas decât un pumn de cioburi în muzee, pe când schiturile şi mănăstirile ridicate tot în vremea aceea de rugători şi pustnici în deşerturi şi pustietăţi stau până astăzi şi din ele se ridică de veacuri şi veacuri rugăciuni şi mireasmă de tămâie. Lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi nimicită. Palatele necredincioşilor s-au prăbuşit (ex.Turnul Babel), iar corturile lui Dumnezeu au rămas.

Evanghelia din duminica de azi vrea să ne arate cât de zadarnice sunt toate strădaniile omeneşti fără ajutorul lui Dumnezeu. Iar din această minune putem să învăţăm mai multe lucruri:

- Dumnezeu răsplăteşte mai mult ascultarea lui Petru decât truda acestuia. Pescuirea minunată I se datora lui Hristos, nu strădaniilor apostolului;

- Pescuirea minunată este dovada că puterea lui Dumnezeu, se arată adesea la capătul puterilor omului;

- Evanghelia ne arată că ajutorul lui Dumnezeu ni se dăruieşte doar după ce ascultăm cuvântul lui Dumnezeu şi împlinim voia Lui;

- Evanghelia acestei duminici ne spune că harul lui Dumnezeu este mai presus decât toată priceperea omenească;

Şi, să nu uităm niciodată că Domnul nostru cel bun stă lângă corabia fiecăruia. El, Ziditorul şi Atotţiitorul, ne cere să-L luăm cu noi şi să pornim fără teamă spre marile adâncuri ale vieţii duhovniceşti, acolo unde El ne umple corabia cu tot belşugul pe care ni l-am putea dori. Nu cere să intre ca să ia, ci ca să ne dea fiecăruia, har, pace şi binecuvântare la vremea potrivită.

Când Dumnezeu te are drag

Şi te ia-n paza milei sfinte,

Cu arme de-a lupta 'nainte

Nu-ţi dă nici pietre, nici ciomag –

Când Dumnezeu te are drag,

Îţi dă pricepere şi minte!  Amin!

Pr. Vasile Beni