Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul, la Hramul Mănăstirii „Schimbarea la Față” din Ilva Mare

„La Schimbarea la Față, Mântuitorul nu Și-a luat ceva ce nu avea, ci doar a descoperit ceea ce avea din veșnicie și pe care, prin întrupare, Și-a acoperit-o. Iar acum o dezvăluie, dar, așa cum spune troparul praznicului, doar pe cât li se putea, adică pe cât puteau ucenicii să vadă”, a spus Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul în cuvântul de învățătură rostit de praznicul împărătesc al Schimbării la Față a Domnului, la hramul Mănăstirii „Schimbarea la Față” din Ilva Mare, județul Bistrița-Năsăud.

Joi, 6 august 2026, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în pridvorul bisericii mănăstirii, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Din sobor au făcut parte părintele Ovidiu Sermeșan, protopopul Năsăudului, protosinghelul Daniil Ureche, duhovnicul Mănăstirii Ilva Mare, protosinghelul Paisie Pașcu, duhovnicul Mănăstirii Strâmba, părintele Cristian Lupșan, parohul comunității Ilva Mare, precum și alți preoți invitați.

În cuvântul de învățătură, ierarhul a explicat că minunea Schimbării la Față a avut rolul de a-i întări pe ucenici înainte de Pătimirile Mântuitorului, descoperindu-le o parte din slava dumnezeiască a lui Hristos.

„De ce a fost nevoie să facă Domnul această minune, această lucrare minunată a Schimbării la Față? Pentru ca să-i întărească pe ucenici în credință. (…) Domnul le-a arătat, de fapt, la Schimbarea la Față, o parte din slava Dumnezeirii Sale, pentru ca să-i convingă și să-i întărească pe ucenici că El este cu adevărat Dumnezeu. Chiar dacă Se lasă batjocorit de noi, oamenii, El este Dumnezeu. La Schimbarea la Față, Mântuitorul nu Și-a luat ceva ce nu avea, ci doar a descoperit ceea ce avea din veșnicie.”

Pornind de la taina Întrupării, Preasfinția Sa a arătat că omul Îl dorește pe Dumnezeu pentru că este creat după chipul Lui și este chemat să dobândească asemănarea cu El.

„Când Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Cuvântul, Se întrupează, Se face om și ia chip omenesc, omul poate să-L vadă pe Dumnezeu, să-L cunoască pe Dumnezeu. De ce este important ca omul să-L vadă pe Dumnezeu? Pentru că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu. (…) Omul, fiind făcut după chipul acestui Dumnezeu treimic, însetează și el după comuniune și părtășie. Când omul se îndrăgostește de Dumnezeu, Îl dorește pe Dumnezeu și vrea să-L vadă. Numai că, pentru a-L putea vedea, trebuie să încercăm să ne asemănăm Lui.”

Continuând tâlcuirea praznicului, ierarhul a explicat că icoana ortodoxă nu reprezintă doar înfățișarea exterioară a unei persoane, ci chipul ei transfigurat prin sfințenie și plin de harul Duhului Sfânt.

„Icoana se deosebește foarte mult și de fotografie, și de portret, pentru că nu ne prezintă forma realistă a celui pictat, ci chipul duhovnicesc la care a ajuns cineva printr-o viață de sfințenie. (…) Noi, când privim la icoană, avem chipul Domnului Hristos, Care este Dumnezeu și Om, chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și chipul sfinților, oameni asemenea nouă, care prin viața lor s-au sfințit. Icoanele ne invită să ne înduhovnicim și noi, să căutăm și noi asemănarea cu Dumnezeu.”

În încheiere, Preasfințitul Părinte Samuel i-a îndemnat pe credincioși să-L descopere pe Dumnezeu și în aproapele lor, arătând că felul în care ne raportăm la semenii noștri este măsura iubirii pe care o purtăm lui Dumnezeu.

„Mai este încă o formă de a-L vedea pe Dumnezeu, pe lângă icoană. Mai este și întâlnirea cu semenii noștri. În Patericul Egiptean se spune: «Dacă l-ai întâlnit pe fratele tău, l-ai întâlnit pe Dumnezeu». (…) Domnul Hristos spune: «Dacă ați făcut aceasta unuia dintre acești frați ai Mei mai mici, Mie Mi-ați făcut-o». Înseamnă că Dumnezeu Se revelează și prin semenii noștri, iar prin felul în care noi ne raportăm la un om ne arătăm cât de mult Îl cinstim și Îl iubim pe Dumnezeu, pentru că fiecare om este creat după chipul Său.”